Acoperișurile verzi, o nouă abordare în Amenajările Peisagistice

Autor: Ing. Peisagist Gabriela Chiorcea

Orașele au structura sistemului verde sub mai multe forme sau tipare: în funcție de vechimea orașului, modul de extindere și dezvoltare al acestuia, a culturii urbane specifice acelui oraș, dar și a așezării geografice al acestuia.

Politici europene privind dezvoltarea urbană durabilă și-au concentrat, tot mai mult, atenția asupra importanței spațiului verde și al sistemului verde din cadrul orașelor, încă de la începutul anilor 1990. Se discută despre pierderea de spațiu verde, atât în interiorul cât și în exteriorul zonelor urbane, reprezentând o amenințare la adresa biodiversității, dar și a calității vieții locuitorilor orașelor. Importanța estimată, la nivelul unui oraș, a sistemului verde este foarte mare și ajută la viabilitatea spațiului urban. Sunt patru dimensiuni ale funcționării și dezvoltării spațiului verde urban, dimensiuni care sunt foarte importante pentru sistemul verde al orașului: spațiale, ecologice, culturale și sociale.

Odată cu dezvoltarea și extinderea orașelor lumii, mare parte din spațiile verzi, ale acestora, au dispărut sau au fost micșorate îngrijorător. Pentru a atenua urbanizarea excesivă a orașelor și inspirându-se din Grădinile Antichității, sau cele ale Renașterii, autoritățile locale din multe zone urbane ale lumii, s-au îndreptat în ultimi zeci de ani, spre amenajările peisagere care „urcă” pe acoperișurile imobilelor, aducând natura la înalțime, dând o gură de oxigen în plus, locuitorilor orașelor.

Unul dintre primii pași în realizarea unei amenajări peisagere pe acoperișul, sau terasa unei clădiri, este acela de a consulta cu un Inginer Structurist, care va stabili greutatea maximă de încărcare a planșeului, pe întreaga lui suprafață, în funcție de care se va putea face o propunere de amenajare viabilă și de durată.

Există mai multe variante de abordare în cadrul amenajării peisagistice a unui acoperiș, sau terasă, aceste moduri fiind utilizate în funcție de mărimea sau forma acoperișului, dar și în funcție de structura clădirii, care va găzduii amenajarea.

O primă variantă, este aceea în care vegetația propusă va fi plantată în containere, jardiniere sau ghivece. Acest tip de amplasare a vegetației este utilizat pentru acoperișurile, sau terasele de mici dimensiuni, unde abordarea este destul de limitată, sau unde structura imobilului nu suportă o greutate prea mare.

       Cea de-a II-a formă, de amenajare, este cea în care vegetația este plantată direct într-un substrat de pământ, având dedesubt o serie de straturi din materiale pentru drenaj, care au menirea de a proteja acoperișul clădirii, dar și dezvoltarea optimă a  plantelor. Acest mod de amenajare este folosit pentru suprafețe mari, unde se poate instala un pat de pământ și un sistem de drenare corespunzător, dar și unde structura clădirii permite încărcarea acoperișului.

       O ultimă variantă, dar nu cea din urmă, în amenajarea unui acoperiș, este amenajarea mixtă, în care se îmbină zonele cu vegetație plantată, direct într-un strat de pământ, cu cea în containere, jardiniere, sau ghivece. Acest tip de abordare este utilizat pentru acoperișuri, sau terase, care au dimensiuni mari și medii, și unde se pot amenaja ambele variante, menționate mai sus.

Un mare avantaj, al acestor tipuri de amenajări peisagistice, este acela de a avea un spațiu verde aproape de casă sau servici, de a îmbunătății și extinde zonele verzi dintr-un oraș, dar și de a scădea temperatura din clădire cu aproximativ 25% în perioada caldă și de a crește, cu tot atâtea procente, în perioada rece a anului, în funcție de suprafața care este acoperită cu vegetație. Prin această metodă consumul energetic ar scădea, pe tot parcursul anului, contribuind la sporirea rolului ecologic și diminuând efectul de seră din zona urbană, făcând și o economie în bugetul beneficiarului.

       În țara noastră există un foarte mare potențial în amenajările peisagistice de acest tip, deoarece toate zonele urbane au multe, sau foarte multe, locuințe colective (blocuri) cu acoperișuri tip terase, plane, unde se pot amenaja spații verzi generoase. În funcție de suprafețele acoperișurilor, se pot realiza zone de joacă pentru copii, zone pentru jocuri statice (care se adresează pensionarilor), zone pentru tineret (pentru practicarea sckateboard-ului și a rolle-lor), zone pentru plimbare sau relaxare. Prin acest tip de amenajare putem „muta” Parcul, sau Grădina publică chiar pe imobilul nostru, îmbinând în mod plăcut verdele naturii cu elementele construite și având un spațiu securizat, în care nu vor avea acces câinii comunitari și persoanele rău intenționate.

Revitalizarea sistemului verde care aparține unui oraș trebuie să aibă o abordare strategică care să țină cont de rolul ecologic, în cadrul spațiilor urbane, de tipurile de spații verzi potențiale (acoperișurile clădirilor existente, sau în execuție), dar și a zonelor verzi existente. Prin „urcarea” spațiilor verzi pe acoperișurile și terasele imobilelor, se va contribui la depoluarea și reglarea temperaturii aerului din vecinătate, la scăderea consumului de energie pe parcursul anului, la îmbogățirea spațiilor verzi urbane, dar și la realizarea unui spațiu de relaxare și petrecere a timpului liber, în apropierea locuinței beneficiarului.

Bibliografie:

Cartea verde privind coeziunea teritorială – Transformarea diversității teritoriale într-un avantaj, 2008.

(http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0616:FIN:RO:PDF)

Sursa imaginilor:

http://www.infobeck.com/articles/2011/5/17/what-are-the-benefits-of-green-roofs.html

http://www.hidroset.ro/terasa-gradina.html

http://viharalu.blogspot.com/2011/11/blog-post_5948.html

http://obviousmag.org/en/archives/2010/08/green_roofs.html

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/de/20080708_Chicago_City_Hall_Green_Roof.JPG

http://www.inspiratiebubbel.nl/tuin/dakterras-inspiratie/

http://greenroofblocks.com/green-roof-blocks/