Cardonul – Cynara cardunculus L. – cultivare, sfaturi utile , înmulţire.

 

Importanța economică și alimentară – De la această plantă se consumă pețiolul și nervura principală a frunzelor (înălbite) , cât și coletul cărnos al rădăcinilor , preparat sub formă de diverse mâncăruri , dar mai ales sub formă de salate.

Este bogat în săruri minerale și vitamine , ce sunt puse la dispoziția organismului într-o perioadă (toamnă-iarnă) când acesta are mare nevoie de ele.

Originea și aria de răspândire – Cardonul este originar din regiunile Mării Mediterane , unde se găsește și azi în flora spontană. În antichitate , era considerat de greci și romani ca o legumă de lux.

Este cunoscut pe toate continentele , dar mai răspândit în cultură în Italia , Franța , Belgia și Anglia.La noi în țară este puțin cunoscut , fiind cultivat alături de anghinare de către grădinarii amatori.

Particularități morfologice – Este o plantă perenă , care însă în cultură e tratată ca plantă anuală. Are un sistem radicular puternic dezvoltat.Frunza este foarte mare (1 – 1,5 m lungime) , adânc sectată , de culoare verde-cenușie pe partea superioară și argintie pe cea inferioară.Prezintă un pețiol gros și cărnos ce se prelungește cu o nervură mediană foarte dezvoltată.Inflorescențele sunt capitule de culoare roșie-violacee.Fructele sunt achene mari.Greutatea absolută este de 40-44 g.Facultatea germinativă este de 85-90 % și se păstrează 5-7 ani.

Relații cu factorii de mediuCăldura – Este mai rezistent la frig decât anghinarea , cu care se aseamănă.Semințele germinează la 7-8 grade C. Deși este rezistent la secetă , temperaturile ridicate influențează negativ calitatea pețiolului.

Lumina – Nu are pretenții ridicate față de acest factor , dar producții mari se obțin pe terenuri însorite.

Umiditatea – Nu are pretenții mari față de umiditate.Suportă ușor seceta , dar dacă aceasta se asociază cu temperaturi ridicate este influențată negativ calitatea pețiolului și producțiile sunt mici.

Solul – Nu este pretențios față de sol , totuși producții mari și de calitate se obțin pe soluri fertile , bine îngrășate.

Tehnologia culturii – Cardonul se cultivă prin semănat direct în câmp și foarte rar prin răsad.Culturile premergătoare pot fi cele de tomate , cartofi , varza de vară , castraveți și lucernă.Solul se mobilizează prin discuire și se execută nivelarea de exploatare.Se execută fertilizarea de bază cu 40 – 50 t /ha gunoi de grajd și 300 – 400 kg / ha superfosfat , care se încorporează în sol printr-o arătură adâncă la 28-30 cm.

Primăvara , imediat ce se poate intra în câmp , se grăpează. Se fertilizează cu 200 – 250 kg / ha azotat de amoniu și 200 – 250 kg /ha sulfat de potasiu ce se încorporează în sol printr-o discuire.În vederea modelării , se deschid rigole cu cultivatorul.Se modelează terenul în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 50 cm.

Semănatul – Se seamănă începând cu ultima decadă a lunii aprilie până la sfârșitul primei decade a lunii iunie. Se seamănă un rând pe straturi late de 50 cm , la adâncimea de 3 – 5 cm.Norma de sămânță este de 3 – 4 kg / ha.

Lucrări de îngrijire – Se aplică 3 – 4 prașile mecanice între rânduri și două prașile manuale pe rând.Se rărește la 90 – 100 cm între plante pe rând , când acestea au 2 – 3 frunze.Se irigă ori de câte ori este nevoie cu norme moderate.Înălbirea pețiolului se execută când frunzele au ajuns la mărimea specifică soiului (peste 1 m lungime ) , prin legarea frunzelor (2 – 3 legături ) și mușuroirea plantelor pe înălțimea de 25 – 30 cm.Lucrarea se face cu 25 – 30 zile înainte de recoltare.

Recoltatul – Începe în luna septembrie și durează până la venirea înghețului.Se taie plantele cu o porțiune de rădăcină , se rup frunzele și se curăță coletul.Se înlătură limbul frunzelor , iar pețiolurile cu colet se pot consuma.

Înălbirea cardonului se poate realiza și în încăperi întunecoase , unde plantele scoase din câmp , înainte de venirea înghețului , se adăpostesc de frig fiind îngropate cu rădăcinile în nisip sau pământ reavăn.Se pot consuma pețioluri păstrate în acest mod până în luna martie.

Producția este de 40 – 50 t/ha.

Tehnologia producerii semințelor – În acest scop se aleg  plantele cele mai dezvoltate , toamna se mușuroiesc pentru a feri mugurele terminal de frig.Primăvara se desmușuroiesc , se fac lucrările de îngrijire curente și când apar inflorescențele se înlătură cele laterale , lăsându-se numai cea centrală.La sfârșitul lunii august se recoltează inflorescențele cu o porțiune din tija florală , se usucă și apoi se treieră.

Soiuri.În cultură se cunosc mai multe soiuri.

Cardonul plin fără țepi – Este un soi fără țepi , cu pețiolul lat , plin , îngroșat , cu frunzele sectate.Se păstrează foarte bine peste iarnă.

Cardonul alb fără țepi – Are pețiolul cărnos , fraged , ce se etiolează repede chiar în câmp.

Cardonul alb ameliorat – Este un soi vechi , fără țepi , cu pețiolul lat și foarte cărnos , fraged și gustos.Pețiolul se etiolează foarte ușor și repede.

Cardonul de Tours – Acest soi prezintă țepi. El are pețiolul gros , plin , fraged și gustos.Soiul are talia joasă și este răspândit mai ales în Franța.

Cardonul de Spania – Este caracterizat prin frunzele sale uneori roșietice la bază și talia plantei viguroasă.Pețiolul la acest soi este mare , lung , cărnos , gol în interior.

Cardonul de Chieri – Este un soi fără țepi , cu pețiolul gros , cărnos , fraged , cu gust specific amărui.Este foarte apreciat datorită gustului său cât și productivității ridicate.Se păstrează bine peste iarnă.

 

Mult succes!

 

Autor biolog Cătălina I.

Publicat 19.04.2011   iSEO

 

Comments are closed.