Cerințele soiurilor de tomate – Tehnica culturii la tomate – Cerinţele comerciale pentru soiurile de tomate .
Roşiile sunt una din principalele legume cultivate în mod intensiv în sere şi solariile din România. Chiar dacă după 1989 au fost unele sincope în producţia din ţara noastră, datorită mult trâmbiţatei tranziţii spre economia de piaţă, apoi producătorii români au fost puternic defavorizaţi datorită importurilor masive din ţări unde cultura tomatelor este favorizată de clima prielnică, iată că acum după 20 de ani de la revoluţie sunt semne că an de an producători individuali, mici fermieri, mici producători familiali, nu renunţă la cultura roşiilor. Nu avem o climă foarte potrivită, dar roşiile produse în ţara noastră din punct de vedere calitativ sunt net superioare celor din import. Indiferent că e vorba de roşii produse în sere sau solarii, sau dacă cumpărăm de la piaţă pe timpul verii roşii produse în câmp, gustul specific românesc este unic .
Iată mai jos câteva cerinţe faţă de calităţile cerute de către comercianţi şi supermagazine în caz că sunteţi producători, pentru a vă alege spre cultivare soiurile şi hibrizii cei mai potriviţi.
În procesul de ameliorare și creare de soiuri se urmărește obținerea unor soiuri și hibrizi care să corespundă anumitor cerințe de cultură și de utilizare a producției.
Unele cerințe sunt comune însă pentru toate soiurile și anume :
– Productivitate mare ;
– Rezistență la boli și dăunători .
Alte însușiri se cer numai anumitor grupe de soiuri.De exemplu , pentru soiurile timpurii de câmp :
– Precocitate cât mai mare ;
– O adaptare și rezistență la condițiile climatice mai nefavorabile din primăvară ;
– Fructe uniforme , netede , de dimensiuni mijlocii , cu rezistență bună la transport.
La soiurile pentru cultura adăpostită se cere :
– Rezistență bună la condițiile de mediu specifice adăposturilor ( umiditate mare , lumină mai puțină , variații de temperatură etc. ) ca și la bolile din acest mediu ;
– Fructe bine colorate , uniforme , cu o bună rezistență la transport și capacitate de maturare după recoltare.
Însușirile fructelor din prima și a doua categorie sunt absolut indispensabile în condițiile exportului producției.
Soiurile a căror producție este destinată industrializării , trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
– Să aibă conținut ridicat în substanță uscată ;
– Pulpa și sucul să fie bine colorate ;
– Să conțină semințe puține ;
Pentru soiurile care se întrebuințează ca fructe întregi este necesar ca :
– Fructele să se decojească ușor ;
– Să aibă mărime convenabilă ;
– Pereții fructelor să fie groși și cărnoși ;
– Să conțină semințe puține.
Soiurile pentru cultura mecanizată :
– Plantele să aibă o creștere determinată cu port erect , cu ciorchini compacți și adunați ;
– Fructele să se coacă simultan la toate etajele ;
– Desprinderea fructelor de ciorchine să se facă ușor în vederea recoltării.
În ceea ce privește calitatea soiurilor pentru consum în stare proaspătă se cere , în primul rând , să fie mari , să aibă un gust plăcut , cu pulpa consistentă și bine colorată.
Clasificarea botanică a speciilor de tomate
- 1. Lycopersicum peruvianum
- 2. Lycopersicum hyrsutum
- 3. Lycopersicum esculentum cu subspeciile :
– spontaneum (plantele cresc sălbatice ) – varietatea eupimpinellifolium – cu inflorescența și fructele tip coacăz și varietatea racemigerum – cu inflorescența tip racem sau ciorchine
– subspontaneum (plantele sunt semicultivate ) – varietatea cerasiforme – cu fructe tip vișine sau cireșe ; varietatea piriforme – cu fructe tip pară ; varietatea pruniforme – cu fructele tip prună ; varietatea elongatum și suscenturiatum
– cultum (plantele sunt cultivate ) – varietatea vulgare – plante cu creștere nedeterminată , adică cu port înalt ; varietatea validum – plante cu creștere determinată , adică cu port pitic sau semiînalt și varietatea grandifolium – plante cu frunze mari , care se aseamănă cu cele de cartofi.