Crearea unor ambianțe psihorelaxante
Amenajările peisagistice sunt benefice pentru sănătatea oamenilor nu numai prin crearea unui microclimat mai favorabil și a unui mediu mai calm,cu aer curat și mai bine oxigenat, ci și prin influența stenică asupra stării neuropsihice.
Mai ales în parcuri și grădini, unde vizitatorul pătrunde în mod deliberat pentru a se relaxa, dar și în natura mai puțin cizelată, peisajele exercită multiple influențe care se insinuează în sistemul neurovegetativ prin toate mijloacele de percepție, independent de voința subiectului. Privite chiar prin fereastră, scenele de peisaj liniștit, arborii, arbuștii, peluzele gazonate au efect benefic, calmant, trezesc senzația de pace. Plantele sunt reperele noastre care indică succesiunea sezoanelor : admirăm cu plăcere desfacea mugurilor, apariția frunzelor, apoi a florilor și fructelor, ne încântă culorile toamnei pictate de frunzișul copacilor, dar și arhitectura ramurilor dezgolite de frigul iernii, zăpada așternută sau dantela chiciurei în coroane. În peisaj ne bucură și păsările, cu ciripitul voios sau cu trilurile lor muzicale, fluturii, atrași de flori, veverițele agile și sprintene.
Vegetația, prin mijloace subtile- armonia culorilor și formelor, parfumurile suave, foșnetul frunzișului, grația fragilă sau trăinicia falnică, viața pulsând în fiecare frunză, floare,mlădiță, dar și efectul invizibil al câmpului bioenergetic al plantelor – acționează asupra sensibilității oamenilor, influențându-le pozitiv tonusul psihic. În păduri, parcuri și grădini, în funcție de starea psihică și de caracterul scenei observate, ființa umană este predispusă spre calm, reverie, vivacitate, tonifiere, receptivitate,bună dispoziție.Astfel, expresivitatea plastică a coroanelor poate declanșa stări psihoemoționale variate : siluetele elansate ale arborilor stimulează spre dinamism și optimism, cele rotunjite imprimă calm și relaxare ; formele pletoase îndeamnă spre visare, iar copacii puternici, falnici sugerează durabilitate, siguranță.
Tot așa, culorile, prin variație și tonuri, acționează asupra dispoziției psihice. Cele vii, puternice – roșu, portocaliu – irită când sunt dominante, dar înviorează când sunt dispune ca accente cromatice ; verdele predominant al vegetației este liniștitor ; nuanțele calde ale florilor ( roz, galben-auriu, crem,lila) , îmbinările armonioase ale acestora, potențate de prezența albului, a albastrului-pal predispun la calm și bună dispoziție.
Însăși compoziția peisagistică, prin caracterul său, prin stilul geometrizat sau liber, prin amploarea sau intimitatea cadrului vizueal, se impune pregnant percepției noastre. O compoziție geometrică arhitecturală poate trezi sentimente de admirație, de elan, sugerând, în același timp, ordine și echilibru. Grandoarea, măreția unei astfel de compoziții poate fi , în funcție de starea subiectului, stimulativă sau, din contră, inhibitoare, creând o senzație de copleșire, de dominare. Chiar la o scară mai mică, uneori schemele geometrice prea rigide și repetiția acelorași elemente pot conduce la monotonie și plictiseală.
Amenajările libere sunt mai relaxante : armonia reliefului, prezența apelor în forme apropiate peisajului natural, grupările variate ale vegetației, farmecul priveliștilor – sunt elemente de atracție și de influențare pozitivă a disponibilității psihice.
Din aceste numeroase considerente, amenajarea spațiilor libere plantate este indispensabilă locuitorilor orașelor, ca mijloace de ocrotire a sănătății fizice și psihice, de creare a ambianței naturale, menită să contracareze mediul artificial, tehnicizat, cu multiplele și variatele lui aspecte nefavorabile ființei umane.
Autor Constantin Claudiu
Publicat 01.09.2011
Bibliografie : ‚ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ. Dr. Ana- Felicia Iliescu
Editura Ceres 2003.
