Elementele componente ale spaţiilor verzi VII.

20. Simetria, echilibrul, proporţia, trebuie respectate la formarea grupurilor de arbori. Simetria exprimă calm, finalitate, imprimă peisajului un caracter monumental, solemn, sobru, dar în exces poate imprima o notă de rigiditate şi monotonie. Simetria poate fi liniară ( fată de un plan ), centrală ( fată de mai multe planuri ), centrală radiară ( un plan care se desface într-un punct în mai multe axe ). Asimetria folosită în parcuri exprimă tendinţa către o anumită direcţie, obişnuit acolo unde se concentrează elemente de mai mare bogăţie arhitectonică. Ea a fost mult întrebuinţată în cadrul stilului baroc.

21. Echilibrul presupune o situare a elementelor astfel încât acestea să se compenseze ( volume cu înălţimi, simetrie cu asimetrie, forme verticale cu cele orizontale etc. )

22. Proporţia , element de bază  a compoziţiei armonice , presupune justa dimensionare şi armonizare a elementelor ( înâlţimi , volume , culori , număr ).Legea respectării proporţiilor se aplică atât la compoziţiile simetrice , cât şi la cele asimetrice. Adeseori aceasta se exprimă printr-o corelare mat5ematică ( a unor raporturi exacte între înălţimi şi distanţe , înălţimi şi diametre etc).

23. Fondurile sau fundalurile se creează , de cele mai multe ori, cu ajutorul vegetaţiei arborescente, a lianelor cu frunziş compact şi servesc pentru proiectarea pe ele a unor elemente decorative ( clădiri, monumente, fântâni, vase, statui, etc. ) sau pentru mascarea unor elemente insestetice etc.  La amplasarea lor se va avea în vedere că obiectele de culoare deschusă proiectate pe un fond închis par mai mari ca în realitate şi invers, obiectele de culoare închisă proiectate pe un fond de culoare deschisă par mai clare şi mai reliefate decât dacă ar fi proiectate pe un fond pestriţ. Formele drepte sau curbele concave sunt favorizate de culori deschise, iar cele convexe de culori închise. Pentru sculpturi se aleg fonduri din plantaţii aşezate în planul al doilea. Pentru panoramele adânci se întrebuinţează fonduri de culoare verde- închis , iar pentru panoramele largi, deschise, fonduri de culoare deschisă. Pentru fonduri închise la culoare se folosesc următoarele specii : Picea excelsa, Abies nordmanniana, Thuja orientalis, Taxus Baccata, Fagus sylvatica , Carpinus betulus, Ulmus sp., Acer pseudoplatanus, iar pentru fonduri deschise se folosesc : Larix europea, Ailanthus, Acer negundo, Platanus occidentalis etc. Pnetru fundalurile de culoare argintie- verzuie se folosesc speciile : Picea engelmanii, Picea pungens, Pseudotsuga, Salix alba, etc.

24. Grupele de arbori sunt alcătuite obişnuit dintr-o asociaţie formată din 3 – 9 arbori  şi arbuşti, care trebuie să formeze o unitate compoziţională. Grupele pot fi formate dintr-o singură specie sau din mai multe specii , dintr-un amestec de arbori  şi arbuşti, numai din arbori sau numai din arbuşti, grupul poate fi penetrabil sau dens, poate fi tăiat de o alee sau nu, după cum o cere compoziţia. Speciile alese pot avea caractere comune, pot avea elemente distincte sau chiar contrastante. Se pot executa asociaţii stabile ( din răşinoase ), dinamice ( care îşi schimbă aspectul în timpul unui sezon de vegetaţie ), şi semistabile ( care îşi schimbă aspectul în decursul unei perioade mai lungi ). Grupele stabile se folosesc obişnuit în pieţele oraşelor , cele semistabile oferă posibilităţi mai numeroase de armonizare ( exemplul din acest punct de vedere este asocierea unui molid cu doi mesteceni şi doi arbuşti, sau un molid argintiu asociat cu doi tei şi un pin ). Grupele dinamice sunt alcătuite din specii diferite  sau din aceeaşi specie, dar de o mare diversitate de forme şi varietăţi.

25. Pâlcul este alcătuit obişnuit dintr-o singură specie  sau din specii contrastante. Astfel într-un masiv de molid obişnuit  contrastează în mod plăcut un pâlc de mesteceni, iar într-un masiv de culoare deschisă  ( stejar, paltin ) sunt foarte expresive pâlcurile de arţar american, sălcii argintii etc.  Frumoase efecte realizează pâlcurile de arbuşti floriferi ( iasomia, liliacul, caprifoiul etc.) pe pantele însorite , sau pâlcurile de mesteacăn , plop alb, pin silvestru amplasate pe formele pozitive de relief. Speciile care sunt decorative prin fructificarea lor ( scoruşul, vişinul, părul, mărul) se amplasează astfel încât să fie bine iluminate de razele soarelui.  La amplasarea pâlcurilor se ţine seama de direcţiile  de circulaţie a vizitatorilor, orientarea faţă de lumină , etc. La o iluminare din spate se valorifică în bune condiţii molidul, plopul, scumpia, la o iluminare laterală sunt de efect mare pâlcurile de pin, mesteacăn, plop alb.

Autor Constantin Claudiu   Publicat 11.06.2011 Bibliografie Arboricultură ornamentală şi arhitectură                     peisageră Prof.dr.docent V. Sonea Dr. Ing. L. Palade

Editura didactică şi pedagogică

 

Comments are closed.