Elementele componente ale spaţiilor verzi VIII.
26. Masivele sunt plantaţii ce se execută în vederea protecţiei împotriva prafului , zgomotului , mirosului, pentru a se masca unele obiective etc. O atenţie deosebită se va acorda speciilor de la marginea masivului, aici exemplarele situate mai la umbra trebuie să aparţină unor specii mai deschise la culoare , în timp ce lizierele bine luminate vor fi alcătuite din specii cu frunze închise la culoare. Se recomandă ca masivele să aibă 30 – 35 % răşinoase şi 65- 70 % foioase, pentru a fi decorative şi în timpul iernii. Arbuştii se grupează în număr fără soţ, în formă circulară în jurul arborilor sau semicirculară ( cu deschiderea către vizitatori ) şi în afara proiecţiei coronamentului arborilor. Arbuştii în cuprinsul masivelor , se întrebuinţează pentru crearea stării de masiv la înălţimea ochilor observatorului , pentru garduri şi ziduri vii, pentru deschideri de perspective etc.
27. Pădurile situate în apropierea oraşelor se folosesc adesea ca păduri parc, de o mare importanţă sunt în acest caz deschiderile de drumuri, care trebuie să corespundă din punct de vedere utilitar, să fie pitoreşti, din ele să se deschidă perspective asupra unor elemente decorative, etc.
28. Dumbrăvile de lângă centrele populate sunt folosite adesea ca locuri de odihnă şi pentru camping. Amenajarea lor constă din : înlăturarea speciilor de valoare mică ornamentală, a celor crescute defectuos, deschiderea de poieni în cuprinsul masivelor , etc. De asemenea, se fac reînsămânţări cu gazon, plantări cu arbuşti, amenajări florale, se introduc specii care îşî păstrează frunzele tot timpul anului, etc. Pe terenurile aproape plane se accentuează relieful cu ajutorul vegetaţiei, liziera se corectează transformându-se într-o linie sinuoasă plăcută , fără întreruperi sau colţuri ascuţite, se amenajează drumurile după regulile de construcţii în parcuri, astfel ca să aibă o notă cât mai naturală, se amenajează colţuri pitoreşti pe malurile apelor existente , se amplasează bănci etc.
29. Arborii izolaţi se cultivă în poienile deschise, la marginea masivelor, pe marginea aleilor şi străzilor, lângă clădiri, etc. Ei se aleg dintre speciile cele mai ornamentale prin port, siluetă masivitate, forma coronamentului, coloritul frunzelor, florilor, etc. Dimensiunile şi formele acestor arbori se aleg în funcţie de dimensiunile pieţelor, de peisajul înconjurător, etc. Adeseori, în pieţele de formă regulată se folosesc arbori cu portul liber . Arborii se aleg şi după distanţa de unde sunt priviţi, astfel, priviţi de la o distanţă mai lungă , se cere un profil mai frumos, dacă sunt priviţi de aproape , se cere ca mozaicul frunzelor să fie mai interesant, etc. Este indicat ca distanţa de la care este privit arborele să nu fie mai mică decât înălţimea lui pentru mozaicuri, iar pentru profile , să întreacă de 3 ori înălţimea lui. Arborii se amplasează pe lângă poienile de plimbare, în nişele masivelor plantate, la o anumită distanţă de observator, pentru a se putea evidenţia mai bine . În cazul necesităţii plantării apropiate se caută ca în planul doi să existe un fond contrastant . În cadrul geometric , arborii trebuie amplasaţi fie în axul de perspectivă, fie în mod simetric, la intervale egale. Arborii izolaţi se folosesc pentru sublinierea adâncimii perspectivei şi chiar pentru închiderea de perspectivă , dacă au o formă frumoasă, Arborii care îmbătrânesc se îngrijesc prin astuparea scorburilor , îndepărtarea ramurilor de prisos, a celor uscate, prin rectificarea coronamentului , etc.
30. Amplasarea coniferelor . În parcuri şi grădini, coniferele ocupă un loc important datorită persistenşei frunzelor lor , portului regulat conic care coboară uneori până la nivelul solului , regularităţii distribuirii ramurilor , compactităţii frunzişului, plasticităţii lor, etc. Iată de ce în orice parc este necesar să existe un procent de 20 – 30 % răşinoase, plantate în exces , răşinoasele pot crea o impresie întunecată, posomorâtă, monotonă. Amplasarea lor se face de-a lungul parterelor în mod regulat, pe peluze, în locuri vizibile situate la bifurcarea aleilor, pe liziere, în poieni, la închiderea perspectivelor, pe formele pozitive de relief, etc. La crearea amestecurilor se va respecta principiile generale ale arboriculturii ornamentale şi în primul rând temperamentul arborilor şi necesităţile compoziţionale.
Autor Constantin Claudiu Publicat 11.06.2011 Bibliografie Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră Prof.dr.docent V. Sonea Dr. Ing. L. Palade
Editura didactică şi pedagogică
