Funcția recreativă a amenajărilor peisagistice

Se știe că sănătatea omului este influențată nu numai de echilibrul mediului, ci și de compensarea efortului fizic și intelectual al muncii și a solicitării nervoase prin activități recreative. Pentru acestea s-au dezvoltat variate forme de recreare puse la dispoziția publicului prin unități specializate și organisme din sferele culturii și artei, sportului, divertismentului, turismului, domeniului public ș.a. În alegerea formelor de relaxare intervin timpul liber disponibil, nivelul de trai, vârsta, preocupările și înclinațiile oamenilor.

Recrearea în natură este tot mai mult adoptată, reprezentând în același timp o evadare din obișnuit și o modalitate de a profita direct de acțiunile binefăcătoare ale factorilor naturali.

Pentru locuitorii orașelor, opțiunea recreării în aer liber este condiționată de timpul de deplasare necesar, de facilitatea deplasării, de organizarea și dotarea peisajelor amenajate, de ambianța naturală a acestora etc. Timpul liber zilnic fiind în general limitat, populației îi stau la dispoziție mai ales spațiile verzi intravilane : scuaruri, grădini, parcuri, baze sportive.

Din unele studii sociologice, rezultă că ponderea familiilor care profită zilnic sau de mai multe ori pe săptămână de parcurile publice este de până la 25 %, din care aproape jumătate locuiesc în apropiere ( 2-15 minute de mers pe jos), iar durata vizitei este cuprinsă între trei sferturi de oră și două ore. Categoriile de vizitatori care beneficiază mai des de parcuri în timpul săptămânii sunt tinerii, pensionarii și copiii. La sfârșitul săptămânii, frecventarea amenajărilor peisagistice se intensifică, atât în cadrul urban cât și în cel suburban ( păduri-parc, zone de agrement), înregistrând, mai ales în zilele alde, un adevărat exod către natură. Durata de recreare la sfârșitul săptămânii este mai lungă, îndeosebi în zonele de agrement. Amenajările cu posibilități de cazare sau camping pot asigura petrecerea în natură timp de mai multe zile.

Din considerentele expuse mai sus, proiectarea urbană și cea teritorială trebuie să răspundă imperativelor sociale de echipare a localităților și a zonelor limitrofe cu diferite categorii de amenajări peisagistice recreative, scop în care se elaborează strategii, norme și criterii adecvate.

Forma de recreare în aer liber poate fi solitară sau colectivă, pasivă ( plimbare, odihnă, contemplarea peisajului , vizionări de spectacole, lectură) sau activă ( sport, jocuri active, jogging, drumeție, grădinărit ). În funcție de mărimea teritoriului amenajat,  programul grădinii, parcului sau zonei de agrement poate satisface numai unele sau toate acestea posibilități, prin dotările și amenajările specifice.

Dotările pentru recrearea în cadrul spațiilor verzi publice sunt : teatre și cinematografe în aer liber, pavilioane de expoziții, terenuri de sport și de joc, spații de joacă pentru copii, amenajări pentru sporturile și agrementul nautic, restaurante, instalații distractive, chioșcuri de parc etc.

Toate acestea, amplasate într-un cadru peisagistic bogat în vegetație și armonios organizat, astfe încât formele de recreare să nu genereze conflicte funcționale ( de exemplu, agitație și zgomot pentru cei ce optează pentru calm și relaxare pasivă), contribuie la refacerea energie și tonusului psihic necesar activităților cotidiene.

Autor Constantin Claudiu

Publicat 05.09.2011

Bibliografie : ‚ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ. Dr. Ana- Felicia Iliescu

Editura Ceres 2003.

 

Comments are closed.