Gard viu – avantaje şi dezavantaje în plantarea unui gard viu – Gardul viu este frontiera vie în amenajarea dumneavoastră.

Gardul viu – idei de urmărit atunci când vă proiectaţi amenajarea unei frontiere cu gard viu, alegeţi specia cea mai potrivită .

 


De cele mai multe ori atunci când dorim să trasăm o frontieră, sau să delimităm o proprietate, alegem să plantăm un gard viu. În fapt, alegerea este corectă, dar trebuie foarte multă atenţie în proiectarea unui gard viu pentru că rezultatele le veţi obţine în timp, după cel puţin 3 ani de zile, dar de cele mai multe ori merită efortul.

În afară de efectul decorativ şi avantajul oferit de tabloul unui gard viu liniar, sunt multe alte avantaje deosebit de importante : protejează zona împrejmuită de vânt, praf, fum, protejează de indiscretia trecătorilor, sau a vecinilor, şi peste toate gardurile vii dau un sentiment de intimitate în grădină.  Un alt avantaj este bariera de oxigen creată , un gard viu emite o cantitate de oxigen impresionantă, iar pe timp secetos va crea o barieră de umiditate, apoi o altă utilizare se poate da prin împărţirea grădinii în mai multe zone, sau defalcarea diferitelor compoziţii floricole, sau de a demarca partea economică a grădinii ( zona legumicolă ) de zona decorativă din grădina noastră. Alteori , alegem plantarea unui gard viu pentru a acoperi anumite părţi neinteresante din grădină, apoi o altă funcţie este cea clasică, de gard pur şi simplu, dar nu trebuie să uităm că acesta este un organism viu şi că are nevoie de anumite îngrijiri specifice.

 

Din punct de vedere al dezavantajelor enumerăm faptul că trebuie îngrijit de cel puţin 2 ori pe an, respectiv tunderi şi curăţări specifice, apoi necesitatea de lumină nu trebuie uitată, gardul viu dezvoltându-se armonios doar într-o expoziţie însorită.

Gardurile vii pot fi formate din mai multe tipuri de plante : din plante decorative sau chiar şi din plante cu fructe, mai inainte de toate trebuie studiat bine locul unde dorim să înfiinţăm un gard viu pentru a vedea corect dacă ăsunt dăunători specifici în acea zonă, dacă terenul corespunde pentru planta care o dorim noi, şi pentru a găsi soluţia cea mai potrivită şi plantele care se adaptează cel mai bine terenului nostru.  În cazul în care solul corespunde plantei alese cu siguranţă că gardul nostru va arăta în fiecare an din ce în ce mai bine.

La noi în ţară cea mai frecventă plantă utilizată la plantarea unui gard viu este lemnul câinesc ( ligrustrum) , poate creşte până la 3 metri înălţime, deci avem libertate să – l tăiem la înălţimea potrivită nouă în amenajarea respectivă. Apoi se mai pot folosi şi alte specii, de exemplu forsythia, carpinus betulus, thuja, cupressus leylandii, buxus sempervirens, etc.

Mai înainte de toate , trebuie trasată zona unde dorim să plantăm gardul viu, şi să pregătim terenul  prin săparea gropilor, curăţarea de buruieni , eventual dacă solul nu corespunde cerinţelor plantei alese atunci trebuie să înlocuim porţiunea respectivă sau , dacă permite, să-l amendăm pentru a-l aduce la formula dorită.

Al doilea aspect care trebuie avut în vedere este perioada plantării, cea mai bună perioadă este toamna sau primăvara, puteţi alege să pregătiţi terenul din toamnă şi să plantaţi primăvara. De obicei , arbuştii şi coniferele sunt plantate la o distanţă de 30 – 40 cm unul de altul, recomandarea noastră este ca în momentul plantării plantele să nu se atingă între ele. Dacă alegem să plantăm ligustrum ( lemn câinesc ) distanţa cea mai folosită este de 4 plante la 1 metru. În ultima perioadă peisagiştii din ţara noastră folosesc foarte mult coniferele la înfiinţarea de garduri vii, sunt veşnic verzi, sunt mai apreciate de privitor, singura problemă fiind preţul de cost mai mare în cazul unei astfel de lucrări şi un alt dezavantaj este faptul că nu rezistă la fum şi praf la fel ca un gard viu din foioase de exemplu.

Pentru gardurile vii de înălţime mai mică se foloseşte cu succes buxus sempervirens ( cimişirul ) , spirea, anumite soiuri de ienupăr. Mai puteţi alege pentru o notă mai aparte , dar ceva mai pretenţioase în cultură, unele specii arbustive, acrişul, zmeura, afinele, coacăze, care vor da o notă exotică gardului viu, prin decorarea atunci când este în floare iar mai apoi cu fructele extrem de atrăgătoare.

Cel mai dificil de amenajat este dacă alegeţi garduri vii din specii foarte pretenţioase, cum ar fi rhododendronul, hortensia, etc, deoarece aceste specii sunt ceva mai delicate şi sensibile la îngheţ, ele necesitând lucrări speciale.

Odată plantate, nu mai rămâne de făcut decât udarea, şi acest proces trebuie urmărit zilnic, chiar dacă este vremea închisă sau ploioasă, nu trebuie să ne înşelăm că nu este nevoie de apă. Mai ales în această perioadă de dezvoltare a aparatului radical şi a nevoii mari de apă.

Vom reveni asupra plantării de gard viu, cu alte propuneri şi subiecte în rubrica atelier. Subiectul este de mare interes, şi credem că sunt foarte multe probleme care trebuie prezentate.

Dacă alegeţi să vă plantaţi singuri şi să înfiinţaţi un gard viu, vă recomandăm să consultaţi un inginer horticol, măcar la nivelul de proiect, pentru că veţi primi sfaturi foarte utile. Pentru amenajare şi înfiinţare garduri vii puteţi apela la firma noastră cu încredere, suntem la dispoziţia dumneavoastră cu o multitudine de proiecte şi idei utile.

 

Mult succes!

 

 

Comments are closed.