Grădina – plantarea materialului viu, a materialului vegetal

Plantarea arborilor, arbuștilor a plantelor perene și anuale.

În cazul plantării de toamnă a unui material, pregătirea terenului și săparea gropilor trebuie să se facă cu o lună-două înainte de plantare.

Plantarea se execută, în cazul speciilor care cresc mai mulți ani, în perioada de repaus a acestora, perioadă care este marcată de venirea frigului, când speciile lemnoase cu frunzișul căzător pierd frunzele, iar speciile floricole perene pierd partea aeriană a plantei.Speciile cu frunzișul persistent parcurg și ele perioada de repaus peste iarnă. Deci, perioadele nimerite pentru plantare sunt toamna și primăvara.

Toamna se pot planta majoritatea speciilor, însă este de preferat ca această lucrare să se execute primăvara deoarece se înlătură posibilitatea de îngheț a plantelor.

Tehnica plantatului impune executarea unui șir de lucrări dupa cum urmeaza :

Prima lucrare este pregătirea terenului și administrarea îngrășămintelor .

A doua lucrare este pichetarea terenului , lucrare prin care se face repartizarea plantelor în teren după necesitățile biologice și cerințele aranjamentului stabilit prin proiect. Aici trebuie să ținem seama de câteva aspecte, un arbore ocupă o suprafață în diametru între 3 și 10 metri, arbuștii ocupă o suprafață în diametru între 1 metru și 5 metri, plantele perene între 0,5 metri și 1 metru. Astefl vom asigura pentru fiecare specie în parte suprafața necesară plantei la maturitate deplină. Deci , trebuie să avem în vedere suprafața ce o va ocupa plantele la dezvoltarea lor deplina, nu aceea care este necesară materialului în momentul plantării. În cazul plantării unei linii de arbori de-a lungul unei alei, a unor arbuști pe aceeași direcție, se impune următoarea desfășurare a lucrului . Se trasează o linie pe care se marchează cu țăruși locul fiecărei plante, după care se fac gropile pentru plantare. Pentru păstrarea aliniamentului și a distanței între țăruși se folosește o scândură cu 3 crestături , cu ajutorul căreia se bate la mijlocul gropii tutorele puietului. Această scândură se folosește astfel : crestătura din mijloc se așează în dreptul țărușului care marchează mijlocul gropii , apoi la capete se bat 2 țăruși mai mici , se scoate țărușul din mijloc și se sapă groapa și apoi se așează sacândura din nou bătându-se tutorele la mijlocul gropii. În acest fel se face pichetarea unui aliniament.

Pentru că de cele mai multe ori spațiul rezervat grădinii este restrâns , numărul de exemplare va fi mic, fapt ce ne va face să înclinăm spre folosirea unor specii cât mai diverse. Pentru umbră se vor alege specii cu o coroană largă și deasă, aliniamentul va cere o coroană cât  mai regulată , pe malul cursurilor de apă sau a minicascadelor amenajate vom alege specii cu ramurile plângătoare , etc.

În cazul în care se alcătuiește un masiv trebuie avut în vedere distanța între indivizi, succesiunea pe înălțime.

Grupurile de arbori sau arbuști se dispun în majoritatea cazurilor în vârfurile unui paralelogram sau triunghi imaginar, astfel ca din orice  parte e privit grupul respectiv, să prezinte exemplarele în toată frumusețea lor. În acest caz, pichetajul se face prin închiderea unor laturi inegale ale unui paralelogram sau triunghi.

Plantele urcătoare trebuie să fie amplasate lângă un suport oarecare și în funcție de creșterea ce o au se pot folosi unul sau mai multe exemplare.

În ultimul timp se folosesc pentru plante perene și anuale porțiuni de teren ocupate cu același soi sau specie, care dau așa ziselor pete de culori. Dispunerea în pete de culori pe lângă că este superioară ca decor aceleia dispuse în rabate regulate  ( porțiuni de teren de formă regulată care ocupă o suprafață determinată cu același soi sau specie floricolă ) , este și foarte practică , putându-se folosi în toate situațiile date de terenul nostru ca : formă neregulată, teren frământat, spațiu restrâns, etc.

Urmează apoi executarea gropilor în vederea plantatului materialului viu, pentru plantările de primăvară este de dorit ca acestea să se facă de toamna. Săparea gropilor se face cu hârlețul prin depozitarea pe una din laturi a stratului de deasupra și pe altă latură a stratului de pe fundul gropii.

O altă lucrare care se aplică la toate speciile este plantarea , care se face pentru fiecare grupă în parte. Pentru arbori și arbuști cu rădăcină nudă ( fără balot de pământ ) se folosește următorul procedeu : plantei sănătoase  ( fără rosături sau răni ) i se face fasonarea ramurilor și a rădăcinilor principale la o dimensiune de aproximativ 35 – 50 cm față de axul principal. Urmează apoi mocirlirea , lucrare prin care rădăcinile sunt introduse într-o mocirlă făcută la locul de plantare, care trebuie să aibă consistența smântânii, pentru ca atunci când scuturăm planta să nu se desprindă de pe rădăcini. Această operație este foarte utilă la plantarea pomilor fructiferi cu rădăcină nudă, indiferent de perioada de plantare, toamnă sau primăvară, în groapa unde faceți mocirlirea este bine să puneți 50 % gunoi de grajd și 50 % lut argilos, și apoi turnați apă până rezultă o pastă de consistența smântânii, ca să se lipească bine de rădăcini. Dacă nu aveți prea mult material vegetal cu rădăcină nudă  puteți face această pastă într-o roabă, sau într-o găleată. Apoi are loc plantarea propriu-zisă a puietului în groapă, se trage o cantitate suficientă de pământ în groapa respectivă, încât puietul să nu fie nici prea adânc plantat.

Mai sunt și alte lucrări funcție și de vremea ulterioară, dacă afară este secetă va fi necesar să faceți o mușuroire pentru a nu se pierde apa din sol, o altă lucrare ar fi tutoratul ( sau palisatul ) , adică legarea materialului la un tutore cu ajutorul unui material moale, rafie de exemplu, pentru a nu răni puietul.

Plantele perene se prezintă de obicei la plantare sub formă de tufă, bulb, rădăcină tuberizată, rizom, în ghiveci cu o anumită cantitate de pământ. În toate cazurile se face o groapă cu sapa, sau cu plantatorul, în care se introduce materialul de plantat după care se tasează și se udă din abundență..

Dacă aveți și de semănat, atunci după împrăștierea seminței cât mai uniform, se face tasarea terenului cu un tăvălug sau cu o scândură, după care urmează o udare abundentă cu stropitoarea sau cu furtunul cu sită.

Mult succes!