Grădinile din Grecia – Legendă şi adevăr – Grecia, leagănul civilizaţiei moderne.

În Grecia antică, un templu era de obicei înconjurat de o plantaţie sub diverse forme, care sporeşte sfinţenia şi sentimentul de mister al templului. Grecii antici credeau că  există un Zeu-pădure, aşa că această plantaţie din jurul templelor servea pentru activităţi  de divertisment şi sacrificiu.

 


În civilizaţia greacă grădinile au fost folosite pentru a înfrumuseţa spaţiul din jurul templelor şi pentru a crea spaţii de agrement. Cimon din Atena se spune că a dărâmat zidurile ce înconjurau grădina pentru a o transforma în spaţiu public.

 

Leagănul civilizaţiei moderne, a vestitelor temple, palate şi statui, patria marilor filozofi, sculptori, matematicieni şi autori dramatici, leagănul poemelor legendare, nu poate fi imaginată decât încadrată în peisaje adecvate acestor realizări ale spiritului antic si helenist. La început grădinile în care se cultivau pomi (peri, smochini, rodii), viţă de vie şi legume aveau un scop utilitar; cu timpul compoziţia lor este tot mai mult legată de concepţii religioase, mitologice, devenind grădini sacre, unde se desfăşurau ceremoniile rituale în cinstea diferitelor zeităţi, reprezentante ale forţelor naturii: Adonys, Dionysos, Aphrodita, Apollo etc.

Grădinile lui Alcinoe şi reşedinţa lui Calypso descrise cu atâta maestrie de către Homer în Odyseea, deşi probabil sunt doar plăsmuiri ale imaginaţiei autorului, nu pot fi situate numai în lumea imaginară, fără să reflecte ceva şi din lumea reală.

Spre deosebire de grădinile orientului, din Persia şi Mesopotamia, care ocupau întinderi mari, în Grecia grădinile erau mai mult în jurul palatelor, academiilor şi templelor. Ele reflectau prin com poziţia lor rigoarea spiritului antic, intelectualizat, concretizat în afară de construcţiile arhitectonice amintite, prin celebre statui şi coloane, elemente cc vor fi reluate mai târziu de romani, iar apoi introduse şi în grădi­nile occidentale.

Ca decor vegetal erau utilizaţi: dafinii, laurii, plopii, chiparoşii, sălciile plângătoare, ulmii, cedrii, măslinii şi trandafirul, totdeauna nelipsit. Grădinile lor formînd doar mediul încadrant pentru temple, teatre, gimnazii şi terenuri sportive, nu mai sunt trasate dupa rigoarea geometrică a celor din Persia şi Egipt, ci imită oarecum natura înconjurătoare şi au un aspect peisager.

 

Theocrit descria o asemenea grădină astfel : “Coteşte pe această cărare unde sunt capre şi un căprar, unde vei vedea o statuie recent tăiată în lemn de smochin, fără urechi şi fara picioare, un râuleţ nesecat curge printre roci acoperite cu frunziş de mirt, laur, chiparoşi, odoranţi “.

Homer face o descriere în secolul VIII î. Hr. , o referinţă la grădini : “ Acum veţi găsi o dumbravă splendid de-a lungul drumului, Plopi sacru la Pallas, în interiorul unui arc barbotare şi pajişti aleargă în jurul ei. Nu se află moşia tatălui meu, livada lui înfloreşte şi el, în măsura în care de la oraş ca un strigăt puternic om poate transporta la un loc acolo. “ Deasemeni, face referire la faptul că grădinile palatelor şi cele din jurul templelor erau de un lux nepământean, cu livezi înconjurate de ziduri, şi cu porţi măreţe la intrare.

 

Cu toate acestea , arheologii , nu au identificat până acum dovezi clare despre aceste grădini din jurul palatelor. Nu avem scrieri care să ateste grădini de mari dimensiuni în genul celor din imperiul Persan sau din Mesopotamia

Platon, în scrierile sale, “ Legile “, arată că în locurile publice erau plantaţi copaci, izvoare de apă, şi amenajări de râuri, ornamentate cu clădiri pentru frumuseţe.

În Atena , grădinile private apar atestate de prin secolul al 4 lea din unele surse literare, livezi de platani, şi temple înconjurate de plantaţii cu arbori dispuşi în forme geometrice.

Grecia, nu are o puternică tradiţie în construcţia de grădini aşa cum este vestită pentru templele şi cultura sa milenară , pentru arhitectura tradiţională.Deşi cultura grădinilor a intrat în Europa prin Grecia venind din Asia, astăzi nu avem situri care să ateste grădini din perioada greco-romană. Cu toate acestea, flora spontană este foarte  variată datorită climei bazinului mediteranean.

 

 

Autor Constantin Claudiu Bibliografie – Arboricultura ornamentala si arhitectura               peisajera

Publicat  03.02.2011                             Prof.Dr. V.Sonea  Dr. Ing. L. Palade

Editura didactica si pedagogica

 

 

Comments are closed.