Grădinile din ţara noastră – scurt istoric din evul mediu până în prezent – Dezvoltarea artei grădinilor în ţara noastră.

Fie că este vorba despre parcuri sau amenajări de spaţii verzi din oraşele mari, ori de grădini particulare, sau de micile parcuri de cartier, în ţara noastră sectorul amenajărilor exterioare şi a designului peisager este astăzi pe un trend ascendent, oarecum la începuturile sale. Avem nevoie de o dezvoltare a acestui sector pentru o bună promovare a turismului , cât şi de a-i determina pe turiştii ce ne-au vizitat să se întoarcă în ţara noastră.

Gradina Botanica din Iasi

Vechi documente atestă existenţa preocupărilor pentru arta grădinilor pe teritoriul ţării noastre înca din epoca sclavagistă.

Atât în vechile colonii greceşti de la Marea Neagră cât şi în oraşele romane care au luat fiinţă după cucerirea Daciei au fost create grădini conforme cu stilurile predominante ale epocii.

În evul mediu, documente, planuri, acte de proprietate şi descrierile unor calători care ne-au vizitat în acea epocă ţara relevă că, încă de pe atunci, arta gradinăritului era foarte dezvoltată. Unul din aceşti călatori Paul din Alep, care a străbătut Ţările Române în secolul al XVII-Iea, arată că la Mănăstirea Cozia există încă de pe timpul lui Mircea-Voda (1386-1418) o plantaţie de castani. Tot el semnalează la Mitropolia din Târgovişte o grădină de trandafiri şi diverse alte flori. Trecând şi prin Iaşi, el arată printre altele că „la Galata, livezile sunt pline de cireşi, de pruni de Damasc şi piersici, iar în grădini parfumul trandafirilor, crinilor, garoafelor şi iasomiilor completează bogăţia şi varietatea nesfârşită a formelor şi culorile acestor flori. Crinul galben, numit şi european este găsit în toate regiunile şi considerat făra valoare”.

Gradul de dezvoltare a artei gradinilor rezultă şi din modul lor complex de amenajare, din suprafaţa întinsă pe care o cuprindea adeseori, din diversitatea sortimentului de plante folosite, a severităţii cu care erau păzite etc. Astfel I. Biro în lucrarea Castelele Transilvaniei citează documente din care rezultă că, începând cu anul 1552, fuseseră introduse sancţiuni pentru cei care aduceau prejudicii grădinilor. El arată că la Alba-Iulia exista, încă din 1576, o grădină cu terase numeroase, considerată în scrierile vremii drept o adevarată „grădină suspendată”.

În parcul de la Făgăraş, sortimentul de plante cuprinde, printre altele, tei, trandafiri, crini, rezede, micşunele, albăstrele şi lăcramioare. Într-un act datat din 1672 se cerea unui consul din Italia să aducă în ţară rodii şi portocali în vederea cultivării lor. Mărimea grădinilor şi parcurilor rezultă dintr-un document din 1684 care certifică diverse amenajări executate în parcul de la Iernut, pe 400 de jugăre (peste 200 ha), şi dintr-un plan al Sibiului, unde la poarta Heltau este reprezentată o grădină având lungimea ca distanţa dintre 3 bastioane ale cetăţii.

Aceste parcuri şi grădini înfiinţate, de obicei, pe lângă vechile curţi domneşti, cetăţi şi mănăstiri aveau în primul rând, un caracter utilitar şi erau construite în stil regulat-geometric.

Cu timpul însă, către sfârşitul secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea, un oarecare avânt economic şi diversele influenţe de la curţile europene favorizează amenajarea la noi în ţară a unor parcuri supuse arhitecturii renaşterii. O ştire în acest sens ne furnizează, încă din 1660, Gabriel Thomasi, care semnalează la Târgovişte o grădină executată după „Moda italiană”, iar Del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, în lucrarea sa Revoluţiile Valahiei, referindu-se la grădina palatului de la Mogoşoaia, arată că aceasta avea o formă pătrată, fiind amenajată în stil italian. În Moldova anului 1739, Grigore Vodă reconstruieşte la Iaşi „Curtea de la Frumoasa “ care avea la răsărit după spusele unui cronicar anonim o grădină foarte frumoasă şi în grădină case domneşti pe forma de Ţarigrad.

În Transilvania amenajările din parcurile de la Avrig şi Bonţida (1750-1760), precum şi cele din Gorneşti (1789-1892) şi Albeşti sunt în stil francez. În aceste parcuri, aleile se axează pe palat la fel ca în construcţiile lui Le Notré; scările sint largi, iar momumentele, bazinele, în stil baroc.

Către sfârşitul secolulului al XVIII-lea, influenţa curentului romantic-englezesc se resimte în construcţia parcurilor şi la noi la fel ca în întreaga Europă. În parcuri, aleile devin sinuoase, vegetaţia este dispusă în mod natural, se introduc grote, pavilioane de vânătoare, ca în Parcul Stowe din Anglia, ferme, mori, morminte ca în Parcul de la Ermenonville etc.

Multe parcuri mai vechi sunt transformate în acest sens sau li se aduc noi adăugiri. Astfel, într-un document din 1779 care se referă la parcul din Avrig, se arată că: „ aleea şi boschetele se apropie cu încetul de desăvârşire, parcul englezesc arată din ce în ce mai bine”. Aceleaşi transformări le suferă parcurile din Bonţida şi altele. Parcuri cu elemente în stil natural au mai fost amenajate în comunele Vlaha, Surduc, Luna de Jos (Cluj), Brâncoveneşti, Dâmbovicioara, Corunca (Mureş), Criş, Târnăveni, Cetatea de Baltă, o parte din parcul de la Mogoşoaia, la Văcăreşti şi Frăsineşti în Ţara Românească, la Căiuţi în Moldova etc.

Tot în secolul al XVIII-lea documentele semnalează existenţa unor grădini orăşeneşti îngrijit lucrate, care aveau multe plante decorative, partere cu buxus tuns, vase, scări, balustrade frumoase etc şi care prezentau atât elemente de stil regulat cât şi peisager.

Nicolae Iorga, în Istoria Românilor prin călători, arată că în anul 1786, familia Dudeştilor avea la casa lor din Bucureşti o grădină care: „era întocmită şi desenată ca un parc englezesc”. O serie de grădini în stil geometric sunt reprezentate pe planurile Bucureştiului executate, în 1791, de către austriacul Ernst: în faţa bisericii Sf. Elefterie, a palatului Mavrogheni etc. În Transilvania, în Moldova mai sunt semnalate în această perioadă o serie de grădini particulare orăşenesti, din care unele deschise chiar pentru public. Astfel, după cum arată Teutch, la Sibiu, o grădină particulară de pe lânga poarta Heltau se transformă în grădină publică, iar in Moldova, A. Rosetii pomeneşte de o grădină la Adjud.

În secolul al XIX-lea se înregistrează o dezvoltare rapidă a oraşelor, a căror populaţie creşte simţitor.

În aceste condiţii, zonele de apărare, care nu mai erau necesare, se transformă cu timpul în spaţii verzi exterioare, iar în interiorul oraşelor încep să fie executate grădini publice şi aşa-zisele”promenade”. Astfel, în deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea se realizează Şoseaua Kiseleff din Bucureşti –  Pădurea-parc Băneasa este amenajată pentru plimbări –  se plantează malul Lacului Tei şi dealul Mitropoliei lângă vechile curţi domneşti –  se inaugurează, în anul 1844, Grădina Cişmigiu, executată după planurile arhitectului peisagist Mayer.

La Craiova, în anul 1853, pe locul unde era grădina marelui logofăt Ion Bibescu, pe o suprafaţă de circa 12 ha, se pun bazele actualului „Parc al Poporului”.

Alte parcuri sunt realizate la Giurgiu, Brăila, la Sinaia în jurul Castelului Peleş-Bran etc. O serie de parcuri mai sunt semnalate în această perioadă in Bucureşti în jurul caselor familiior Brâncoveanu, Ghica, Filipescu, Moruzi, Golescu, Cantacuzino –  Parcul Bălenilor de la Radila de lângă Ploieşti se bucură, de asemenea, de frumoase aprecieri.

În Moldova, Grădina Copou din Iaşi, cunoscută încă de la începutul secolului al XIX-lea, este reamenajată pe vremea lui Mihai Sturza. Obeliscul cu lei din această grădină este executat de Sungurov şi Gheorghe Asachi. Grădina fiind neîncapătoare, în anul 1852 se amenajează în apropierea ei aleea Grigore Ghica-Vodă de 500 m lungime şi 50 lăţime. Nicolae Iorga pomeneşte la Iaşi de existenţa unei grădini domneşti a lui Mihai Sturza la bariera Socola. Un plan datând din 1859 arată modul de organizare a parcului în jurul Palatului domnesc din Iaşi, astăzi Palatul culturii.

În Transilvania se creează în secolul aI XIX-lea numeroase parcuri pentru public. Astfel, la Cluj, în anul 1838, pe locul „Dumbrăvii furnicilor” care fusese plantată în 1827, se amenajează „Parcul promenadă”, iar în 1872 se pun bazele actualei grădini botanice. Tot aici se semnalează existenţa, în anul 1865, a unei societaţi a parcurilor. La Sibiu, în 1857 se încep lucrările la parcul „Sub arini” şi „Dumbrava”, la Braşov se amenajează promenada „Tâmpa” şi „Varte”. Alte parcuri şi promenade se amenajează la Fagăraş, Miercurea Ciuc, Mediaş, Sebeş, Dej, Oraştie, Arad. La Timişoara se realizează începând cu ultimele decade ale secolului al XVIII-lea un şir de parcuri de-a lungul canalului Bega.

Începutul secolului al XX-lea găseşte la lucru alţi arhitecţi. Astfel, E. Redont conduce o serie de lucrări de amenajare în Parcul Libertăţii din Bucureşti, începând cu anul 1906, iar Rebhun continuă lucrările din Grădina Cişmigiu, şi reamenajează şi extinde parcul Kiseleff. Tot Redont mai amenajează: Gradina Puşkin (loanid) din Bucureşti (reamenajând-o în stil peisager francez), actualul Parc al poporului din Craiova ş.a., iar Rebhun execută planurile pentru Parcul din Buzău şi pentru Grădina Copou din Iaşi.

În aceeaşi perioadă mai iau fiinţă şi alte parcuri şi grădini din ţara, în timp ce altele sunt reamenajate sau extinse. Se continua lucrările începute la Gradina Botanică din Bucureşti ale cărei baze au fost puse de prof. Dimitrie Brîndza, în 1885, se amenajează Grădina din Roman pe 16 ha ( actualul Parc din faţa Gării, tangent cu E 85 ), Parcul expoziţiei din Iaşi, se îmbogăţeşte în plante exotice Parcul din Simeria, se reamenajează la Timişoara o serie de parcuri printre care Pădurea verde, Parcul tineretului.

În perioada comunistă, dezvoltarea industriei din vremea aceea a atras şi construirea de parcuri şi spaţii verzi. In Bucureşti există parcul Herăstrău (190 ha), unde s-a construit un un teatru de vară cu 3500 locuri, două biblioteci, trei pavilioane pentru expoziţii, restaurante, terenuri de joc pentru copii etc. Parcul Tei s-a reamenajat Parcul sportiv 23 August (70 ha) prevăzut cu un stadion de 80000 locuri pentru spectatori, un teatru de vară cu 3500 locuri şi alte terenuri sportive: parcul Tineretului (83 ha), având inclusă Sala polivalentă, parcul Nicolae Bălcescu din cartierul Griviţa Roşie (15 ha), numeroase parcuri şi grădini în noile cartiere de locuinţe Floreasca, Titan, Colentina, Drumul Taberei etc., Pantelimon (parcul Morarilor). Au fost reamenajate numeroase parcuri şi grădini mai vechi: parcul Libertaţii, grădina din Piaţa Palatului etc. Au fost reamenajate pădurile-parc din zona verde a Bucureştiului: Băneasa, Snagov. Au fost create spaţii verzi pe tot întinsul litoralului românesc. De asemenea, în toate oraşele ţării şi centrele populate din ţară, spaţiile verzi au fost extinse pe mari suprafeţe.

După revoluţie situaţia s-a schimbat. Nu s-a mai construit nimic notabil în materie de spaţii verzi, de cele mai multe ori doar s-au întreţinut atât cât a fost posibil, pentru că degringolada nu a ocolit nici sectorul acesta. S-ar părea că accesul la fondurile europene, studiile privind necesarul de spaţii verzi în centrele urbane mari, proiectele rezidenţiale în derulare , pot să aducă o revigorare a sectorului amenajărilor peisagere. În mediul rural se aşteaptă mai multe investiţii, unde nu există parcuri amenajate. Şi nu în ultimul rând trebuie amintit de faptul că turismul este mult mai bine promovat într-o ţară primitoare. Pentru a atrage turişti aşa cum se încearcă acum prin campaniile media destul de agresive, trebuie să ne facem curat în ţară şi să o redecorăm cu un ambient primitor. Spaţiile verzi sunt primele care intră în contact cu turiştii, şi le lasă  prima impresie, avem nevoie de spaţii verzi şi parcuri bine întreţinute.

Gradina Botanica din Cluj Napoca

Autor Constantin Claudiu Bibliografie –   Arboricultura ornamentala si arhitectura                                                                                                           peisajera

Publicat  28.04.2011                             Prof.Dr. V.Sonea  Dr. Ing. L. Palade

Editura didactica si pedagogica