Grădinile islamice – Grădinile din Imperiul Islamic – Legendă şi adevăr în arhitectura peisageră din antichitate şi până astăzi – Epoca de aur a imperiului islamic.

Cultura imperiului islamic cunoaşte cea mai mare răspândire începând cu secolul VII şi până spre secolul XIII. Mahomed instaurează islamismul în anul 622 e.n., şi în următoarele secole islamismul cunoaşte cea mai înfloritoare epocă, supranumită Epoca de Aur a Islamului, capitala imperiului se mută la Bagdad, ştiinţele se dezvoltă foarte mult, foarte mulţi savanţi, filozofi, comercianţi, poeţi au adus contribuţii importante agriculturii, economiei, industriei, literaturii, tehnologiei realizând o serie de inovaţii comparabile cu renascentismul european ale secolelor următoare.

Renaşterea islamică s-a alimentat din  esenţa marilor civilizaţii de până atunci, islamul devenea chintesenţa marilor civilizaţii

Mesopotamiană, persană, romană, chineză, indiană, egipteană, greacă şi bizantină.

Islamismul instaurat de Mahomed în anul 622 e.n. a devenit repede un imens imperiu, care se întindea din Himalaia pâna în Pirinei având ca centre mai importante Damasc, Bagdad, Cairo, Cordova. La început, califii conducători duceau o viaţă simplă, austeră, până când s-au molipsit de moravurile şi luxul întâlnit în ţările cucerite de ei: Persia, Egipt etc. astfel că şi grădinile lor de agrement au reflectat in mare parte pe cele ale Orientului, capatind pe parcurs un specific propriu.

Deoarece religia mahomedană interzice cultul mormintelor şi al sfinţilor  statuile şi sculpturile erau excluse ca elemente decorative – în schimb au apărut broderiile sau arabescurile realizate fie cu plante odorifiante, fie cu ajutorul mozaicurilor (Moscheia din Damasc), la care s-a adăugat decorul vegetal şi apă.

Râuri de apă neschimbătoare, râuri de lapte neschimbătoare în aromă, şi râuri de vin – un deliciu pentru cei care au baut, râuri, prea de miere purificat, şi aceasta pentru ei este fructul şi iertarea de la Domnul lor.
Coranul, Sura ff 47:16 .

“ Grădini pe sub care curg râuri “ este o expresie ce apare de peste 30 de ori în Coran, conceptul de paradis este văzut  prin prisma unor râuri veşnice. Paradisul este o recompensă pentru credincioşii musulmani, de fapt este o continuare a paradisului de bază iudeo- creştin.

Grădinile islamice, asa cum s-a aratat, au preluat de la Persia gustul rafinamentului şi mai ales pe acela de a uimi pe vizitatori cu mii de surprize. Pe lângă îmbogăţirea grădinii propriu-zise şi a rozarului cu specii noi, au adăugat noi elemente decorative, formate din faianţe cu reflecţii metalice, vestite la Bagdad, cu ceramică sub glasura translucidă şi olării gravate care au contribuit prin policromia lor la o strălucire uimitoare.

Grădinile islamice erau închise cu ziduri înalte, având formă rectangulară, cu clădiri marginale, cu nelipsitul chioşc la mijloc, cu o alee centrală şi două laterale, iar perpendicular pe acestea, altele mai mici, formând partere adâncite pentru irigare.

În vestita grădină Alkatai de lânga Cairo, în afară de canalele pentru apă, parterele erau brodate cu plante odorifiante, voliere pentru păsări, o menajerie cu lei, leoparzi, pantere şi elefanţi. Un bazin cu argint viu, palmieri cu trunchiul îmbrăcat în aramă aurită, în interiorul cărora conducte de plumb lăsau să ţâşneasca apa care se scurgea în canalele de irigaţie, o mulţime de păsări, turturele şi diverse înotatoare măreau deliciul acestui decor.

De aici se deschidea o belvedere (ad-dikkat) ce domina grădina şi dependinţele, până spre oraş şi spre deşertul Nilului.

Grădină islamică  a fost destul de diferită faţă de  grădinile Europei de mai târziu, care a devenit celebră în timpul Renaşterii. Musulmanii au avut diferite tipuri de grădini ce serveau unor scopuri diferite. Bustan era grădina curtea interioară a unei case, o grădină formală cu bazine şi canale de apă. Jannah era o livadă cu palmieri, portocali, şi viţă de vie irigate prin canale. Rawdah menţionate  în special ca  grădină  de legume care a produs alimente pentru bucătaria islamică.  Bucătarii   califilor au fost cei ce au creat primele reţete culinare , ceea ce francezii numeau mai târziu “ Noile reţete culinare din Islam”.  Bucătari musulmani din Bagdad au fost cei ce au influenţat bucătăria  din Franţa de azi, şi foarte mult influenţată şi de bucătăria din Persia pe care arabii o cuceriseră . Ei au făcut preparate implicate, cum ar fi madfuna , un fel de mâncare de vinete umplute cu carne tocată mărunt,  în prealabil fierte în coriandru şi scortişoară cu năut, şi apoi fiert la foc mic într-un sos de ceapă, bulion, şofran şi stropit cu apă de trandafir.

Bagdadul era renumit prin grădinile sale, iar „Palatul arborelui” creat de Al-Mamoun, în secolul al IX-lea, pare a aparţine, după strălucirea lui, povestirilor din „O mie şi una de nopti”. Palatul se afla între două plantaţii, având în mijlocul său un lac din staniu cu un canal circular tot din staniu strălucitor pe care pluteau patru vapoare ornamentate cu aur. În luminişurile plantaţiei erau circa 400 de palmieri înalţi în mijlocul unui bazin circular era un arbore cu 18 crăci şi numeroase ramuri pe care atârnau variate păsări şi păsărele aurite sau argintate. Atât ramurile cât şi frunzele erau aurite; prin aplecarea lor şi mişcarea frunzelor, păsările produceau anumite sunete.

În celelalte ţări islamice, în Tunisia, Algeria şi Maroc, s-au creat de-a lungul timpurilor, o serie de grădini, nu atât de bogate ca cele de la resedinţele califilor, dar ale căror vestigii se pot urmări în actualele palate, parcuri şi grădini din aceste regiuni.

În schimb ne uimesc şi astăzi grădinile arabe din Spania, printre care merită atenţie, în primul rând, Alhambra, Alcazar, Generalif având aceleaşi caracteristici ca şi cele din alte centre islamice, zidul înconjurător, apa ca prim element decorativ, câteva banci, treiaje, decor vegetal cu chiparoşi, pin, laur, eucalipt, magnolie, palmieri, agave, buxus şi câteva plante bulboase, ele sunt totuşi de o frumuseţe fără seamăn, prin minunata asamblare a tuturor acestor elemente.

Imperiul islamic a fost prima civilizaţie care a creat pentru prima dată noţiunea de Revoluţie agrară, plantaţiile şi tehnologiile agricole se dezvoltau uimitor, în zona arabică se aduceau plante din toate lumea şi se aclimatizau în cultură. În această perioadă s-a adus orezul, citricele, mango din China apoi din India s-a adus bumbacul şi trestia de zahăr, tot acum începe procesarea zahărului rafinat, ştiinţele horticole studiază pentru prima dată rotaţia culturilor, se introduc în studiu mai multe tipuri de plante care se studiază după cerinţele culturii funcţie de sol, apă, aer , şi deasemenea sistemele de irigaţii se dezvoltă fără precedent în istoria omenirii.

Tot în perioada imperiului islamic apar pentru prima dată grădinile botanice, loc pentru aclimatizarea şi studiul plantelor. Iar cel mai important concept ce este premergător apariţiei capitalismului de mai târziu este dezvoltarea primelor noţiuni despre economia de piaţă, apar primele corporaţii dependente de stat, se crează primul sistem monetar stabil ce are la bază moneda din imperiu – dinarul iar conceptele şi ideile acestui sistem precapitalist vor fi preluate mai târziu de cultura europeană după secolul XIII.

Coranul are multe referiri la caracterul grădinii, ce este văzută ca un loc de reflecţie şi odihnă corespondent al paradisului pe pământ.

Decăderea marelui imperiu Islamic începe odată cu invazia mongolă din anul 1258 când a fost distrusă capitala imperiului, Bagdadul, practic epoca de aur a Islamului se încheie.

Autor Constantin Claudiu Bibliografie – Arboricultura ornamentala si arhitectura               peisajera

Publicat  15.04.2011                             Prof.Dr. V.Sonea  Dr. Ing. L. Palade

Editura didactica si pedagogica