Gutui japonez – Cydonia – Chaenomeles japonica – Un arbust recomandat pentru bordurile stradale, rezistent la praf şi gaze de eşapament – Un arbust cu înflorire în preajma Sărbătorii Paştelui.

Gutui japonez – Chaenomeles japonica – Cydonia – indiferent cum îl numim este acelaşi arbust ce ne colorează primăverile, rezistent la frig şi secetă, iar în octombrie produce fructe mici ce pot fi mâncate numai după preparare.

Familia Rosaceae, genul Chaenomeles.

Aşa cum spuneam şi la Forsythia, gutuiul japonez poate fi o altă propunere pentru amenajările din curţile mănăstirilor, bisericilor, sau chiar şi în grădini, sau parcuri, ori garduri vii, se pretează la culturile unde întreţinerea este sub nivelul necesar, fiind specii rezistente la cei care uită să mai irige, sau să tundă. Chaenomeles japonica sau gutuiul japonez a fost clasificat o vreme Cydonia japonica ( genul căruia îi aparţine de fapt gutuiul ) şi sunt de fapt 3 specii originare din China – Japonia , Chaenomeles japonica, Chaenomeles speciosa, Chaenomeles superba.  Sunt specii care sunt caracterizate printr-o puternică rusticitate, produc flori primăvara devreme de o frumuseţe uluitoare, şi sunt capabile să producă fructe false mici toamna, ce nu pot fi consumate în stare proaspătă.

Gutuiul japonez este un arbust ce poate atinge înălţimi de până la 1, 5 metri, dar de multe ori îl întâlnim în jur de 1 metru. Lărgimea coroanei este întotdeauna mai mare, poate să atungă chiar şi 2 metri, ramurile în special cele tinere au spini  iar culoarea ramurilor este între verde şi maro. Frunzele de culoare verde lucios , formă ovată, au marginile zimţate şi încep să se formeze când deja toată tufa este înflorită, pot atinge 3 – 5 cm.

Florile hermafrodite, sub formă de cupă, sunt de dimensiunea celor ale pomilor fructiferi, de culoare roşu spre portocaliu cu diametrul de până la 3 cm. Uneori apar izolat, alteori în grupuri reunite până la 4 flori, apar totdeauna la începutul lunii aprilie şi alteori chiar la sfârşitul lunii martie pe ramurile crescute în anul precedent. Înflorirea poate fi lungită prin expoziţie bună a plantei şi sănătate prin fertilizare optimă în anul precedent de până la 4 săptămâni, sau dacă îl plantaţi la un dos, ferit de vânt şi de curenţi de aer reci poate începe înflorirea pe la sfârşitul lunii martie. Diversele specii ce există în cultură diferă prin culoarea florilor, pot fi albe, roşu palid, sau roşu închis.

Fructele sunt similare celor de gutui, prin rudenia speciei, nu doar a formei cât şi a utilizării lor. Nu este recomandat pentru a se consuma în stare proaspătă, dar dacă preparaţi un produs similar cu dulceaţa de gutui clasică atunci va fi un deliciu. Fructele se maturează în toamnă, când frunzele aproape încep să-şi schimbe culoarea. Fructele pot ajunge la diametrul de maxim 5 cm, uşor alungite, foarte parfumate, aproape similare cu merele de exemplu, de culoare galbenă sau roz gălbuie, şi se păstrează mult în stare proaspătă.

Poziţionarea corectă în grădină

Gutuiul japonez, sau chaenomeles japonica, arbust originar din Japonia, ne indică faptul că poate fi condus prin tăieri de formare, ori sub formă de arbust, ori sub formă de tufă, ori sub formă de mic arbore. Forma vegetativă ce scoate în evidenţă florile este forma care scoate în evidenţă o coroană cât mai mare, dacă încercaţi să-l formaţi sub formă de arbore riscaţi să-i reduceţi coroana şi să ia un aspect mult prea mic.

Rezistenţa la gazele de eşapament il fac să fie una din speciile cele mai indicate pentru borduri stradale. Deasemeni este recomandat să fie utilizat în asocieri cu plante cu un aspect nu prea strălucitor, o asociere cu viburnum sau spirea ar fi indicate. O altă poziţie bună este în zona de trecere din grădină, forma florilor este similară cu a pomilor fructiferi, culorile florilor  fiind în gama alb şi roşu, iar forma fiind în zona de tufă, poate acoperi compoziţiile din vecinătatea arborilor mai mari, sau a frontierelor de gard viu.. Mai poate fi plantat şi în solitar, în zone în care ca peisagist te intrebi uneori oare în colţul acesta ce să mai pun?

Fişă Tehnică

Expunere

Gutuiul japonez este o plantă adaptabilă, creşte bine şi la soare direct dar şi în zone umbrite. Plantele plantate în zone însorite au garanţia că vor depăşi mai uşor gerul de la sfârşitul iernii, cele din dimineţile de primăvară când este posibil să compromită formarea florilor.

Apa

Sunt plante rezistente la secetă, aşa că doar primăvara pot fi udate pentru u bună pornire în vegetaţie, şi este indicat să fie udate doar la rădăcină, nu pe frunze şi flori.

Substratul de pământ

Se adaptează pe orice tip de pământ , mai puţin pe cele inundate , sau pe cele pe care stagnează apa. Preferă solurile cu un PH neutru spre alcalin. Chiar şi în solurile argilo- nisipoase sau mai puţin fertile. Epoca cea mai bună de plantare este toamna sau la începutul primăverii, dacă a-ţi cumpărat plante la ghiveci , la plantare săpaţi o groapă dublă ca mărimea ghiveciului, şi în diametru şi în adâncime, pentru a putea introduce un amestec  de pământ mai  fertil.

Fertilizare

În primăvară sau în toamnă o mulcire cu gunoi de grajd, sau căteva lopeţi de gunoi de grajd puse în toamnă astfel încât pe durata iernii să fie incorporat  natural.

Temperatura

Plante rezistente ca şi pomii fructiferi, nu se tem de gerurile din iernile mai lungi, sau de caniculele din zilele de vară toridă, plantele tinere de până în 2 – 3 ani sunt puşin mai sensibile la ger.

Boli şi dăunători

În soluri puternic alcaline planta poate suferi de cloroză ferică, provocată de imposibilitatea de a absorbi microelementele. Un PH mult mai ridicat poate diminua capacitatea plantei de a absorbi fierul şi astfel frunzele se vor decolora. Utilizaţie pentru remediere două fertilizări la distanţă de 10 zile cu produse pe bază de chelat de fier. În primăvară ne mai putem confrunta cu atacuri puternice ale afidelor, pulverizaţi cu insecticide pe bază de piretru, şi eliminaţi coloniile mari şi manual.

Tunderea

Similitudinile între chaenomeles japonica şi mărul clasic şi gutuiul , fac ca cea mai bună epocă de tuns să fie după trecerea florilor pentru a urmări două scopuri :

1. Reducerea coroanei care poate atinge mărimi nedorite, în cazul acesta tăierea mai puternică poate ajuta şi favoriza o pornire nouă vegetativă.
2. Reîntinerirea , aducând ramurile formate în anul precedent la dimensiunea de 3 muguri.

Această metodă clasică de tundere va menţine o formă regulată a plantei, şi va conserva planta într-un mod estetic an de an. Mai pot fi cazuri în care nu se practică tunderile deloc, când planta se lasă să se formeze singură, în zone din grădină unde sunt puţin circulate, sau în zone unde este plantată pentru a acoperi un unghi gol.

Mult succes!

Autor Constantin Claudiu

Publicat 19.04.2011   iSEO