Hortensia – Ortensia – hydrangea macrophylla – o specie diversă pentru o bordură elegantă

Hortensia –Hydrangea macrophylla –  un spectacol multicolor de o frumuseţe aparte.

 


Hortensiile  sunt printre plantele cele mai iubite de pasionaţi, în ultima vreme  prezenţa lor  este din ce în ce mai masivă în orice grădină,în proiectele arhitecţilor peisagişti, dar, de asemenea şi numărul de pepiniere de specialitate, oferă o serie de specii şi soiuri deosebite.
Hortensiile  aparţin istoriei de grădinărit europene de o lungă perioadă de timp: au fost descoperite, clasificate şi introduse de către America spre anii 1800. Majoritatea speciilor de hortensie  sunt încă o variaţie de macrophylla ; de fapt, primul care ajunge în Europa au fost speciile de hortensii Heteromalla.
Clasificarea hortensiilor  a fost pentru mult timp un labirint care a fost  dezbătut pentru o lungă perioadă de timp de către botanişti.
Astăzi, genul Hydrangea, cuprinde aproximativ 80 de specii diferite, deşi numărul în ultimii ani este în creştere, şi cele de interes cum ar fi plantele ornamentale au un număr infinit de soiuri, soiuri şi hibrizi, care este îmbogăţit an de an cu soiuri şi hibrizi noi.
Specificaţiile comune pentru toate speciile sunt, odată respectate  cerinţele pedoclimatice (sol,expunerea la lumină, şi apă), rezistenţa mare la temperaturile reci, rusticitate, longevitate.
Astfel , entuziaştii pot proiecta pete de culoare cu  hortensii în grădină, borduri diverse, aliniamente semiumbrite. Hortensiile fac faţă la multe retuşuri în proiectele dumneavostră.

 

Scopul urmărit într-un asemenea proiect, rezemat de un perete,sau la umbra unor arbori impunători este de a crea un efect de loc natural mare, în cazul în care elementul principal este culoarea florilor, şi modificările propuse în grad, cu aceeaşi temă: alegerea cea mai bună în compoziţiile dumneavoastră ar fi  o singură culoare.
Dacă doriţi să amenajaţi cu flori de culoare albă, nu este niciodată greşită ideea, şi nu este supusă oricăror modificări de culoare din cauza pH-ului inadecvat iar  problema legată de cloroză nu apare la această specie de hortensie.
Dacă doriţi să amenajaţi cu hortensii de culoare albastră, puteţi creea  efecte deosebite pentru că se menţin în timp culorile intense, şi întotdeauna impresionante şi captează atenţia vizitatorilor sau a trecătorilor pasageri în cazul unor parcuri. .Combinaţia între alb şi verde, este la fel de valoroasă.
Mai dificil ar fi dacă urmăriţi combinaţiile amestecate,  printre care albastru intens cu  purpuriu, bleu cu roşu intens : cele mai potrivite cu negru, crearea de “valuri de culoare” este mai eficientă, şi nu combinaţii de mai multe culori, amintindu-ne că, în acest caz, florile intens colorate ies în evidenţă mai mult iar cele mai închise la culoare vor rămâne estompate, diminuând efectul compact al compoziţiei.

 

 

 

Hydrangea petiolaris – hortensia căţărătoare
Cele trei specii de hortensie căţărătoare, alpinistă, care are tendinţa de a se înălţa, ci una şi cele mai renumite: Hydrangea   anomala, Hydrangea Petiolaris şi Hydrangea serratifolia.
La începutul  cultivării  ar trebui să fie prevăzute cu tutori, pentru  direcţionarea creşterii în partea de sus. Numai atunci când rădăcinile aeriene vor fi  dezvoltate, numeroase şi foarte puternice, capabile să suporte greutatea mare de plante care se dezvolta în timp , ar putea urca pe cont propriu, chiar şi pe pereţii fără obstacole.
E adaptată să crească în locuri umbroase,  reci, chiar şi fără să primească soarele în mod direct .Trebuie  amplasate la o distanţă de aproximativ 50 cm de perete pentru a lăsa libertate solului la rădăcină. Hortensia căţărătoare, deşi plantă cu frunze căzătoare, chiar şi în timpul iernii are o valoare decorativa, deoarece tulpinile sunt multe şi acoperă peretele sau tutorii dirijaţi .

Hydrangea heteromalla
Originară  din regiunea Himalaya, în cazul în care există în mod spontan  la altitudini  de până la 3000 de metri deasupra nivelului mării,  a fost introdusă în Europa aproximativ  cu 60 de ani înainte de  hydrangea macrophylla.
Este un arbust cu frunze căzătoare mari care pot ajunge la o înălţime de peste şase metri. Inflorescenţele  sunt aplatizate, toate din flori cu aceeaşi culoare alb crem,indiferent cât de fertile sau sterile.Se  găsesc şi  nuanţe de roz ocazional.
Frunzele sunt diferite de cele ale altor hortensii şi vor fi rapid remarcate  pentru grosime,sunt plăcute la atingere,  catifelate, verde închis, cu peţiol roşu .Având în vedere  zona de origine, poate sta la rece, trebuie cultivat în zone cu  umbră pentru a evita să sufere de căldură excesivă.

 

Hydrangea paniculata
Dintre speciile de Hydrangea paniculata, inflorecenţa la majoritatea lor are  o  formă piramidală , originare din China şi Japonia, este recent introdus în Europa acest soi. Poate atinge o înălţime de 2, 5 metri.Soi caracterizat de inflorescenţe conice, inclusiv flori sterile şi fertile, alb cu nuanţe diferite, în funcţie de stadiul vegetativ: la începutul înfloririi de culoare  verde , apoi  galben-crem în faza iniţială, roz până în ultimele etape de înflorire, coroborat cu scăderea temperaturilor.
Inflorescenţele  sunt de până la 20-30 cm lungime şi  durează mai mult de două luni(iulie-septembrie).  Pot fi tăiate pentru a fi utilizate ca flori tăiate sau poate fi lasat pe plantă până la uscarea completă, asigurând astfel menţinerea ca  valoare ornamentală chiar şi în timpul iernii.
Frunzele sunt verde stralucitor, iar centrul  frunzei  are o culoare  roşiatică în toamnă.
Foarte rezistent, tolerează căldura verii în expunerea la soare plin.

 

 

Hydrangea arborescens
Sunt native din estul Statelor Unite ale Americii şi au fost importate  cu mult înainte de  soiul macrophylla în Europa.
În comparaţie cu alte specii din genul hydrangea  arată o mai mare rusticitate, sunt  arbuşti cu frunze căzătoare , în condiţii ideale ajung la 3 metri înălţime.
Inflorescenţele  sunt globuloase, de dimensiuni considerabile şi albe la culoare .Practic, este culoarea cea mai adaptabilă  în diferite condiţii  de sol, expunerii şi pentru disponibilitatea apei.
Ele încep să înflorească din iunie şi se încheie odată cu  sosirea toamnei, de obicei prima brumă. La sfârşitul verii  florile se ofilesc pe tulpini şi, bineînţeles, dacă nu sunt deteriorate de ploaie, aveţi posibilitatea să le  tăiaţi şi să  le păstraţi.
Hydrangea Annabelle este  o varietate foarte populară şi larg răspândită, 120 cm înălţime, dar care necesită spaţiu mai mare.Are frunze ovale netede şi subţiri ,cu marginea zimţată. Floarea propriu-zisă este foarte mare, în perioada iniţială este albă, ulterior capătă nişte nuanţe verzui.Tulpinile sunt foarte puternice, cu ramuri dese şi groase.

Hydrangea macrophylla –cea mai răspândită.
Hydrangea macrophylla sunt plante viguroase care cresc bine în umbră  parţială.
Ele rezistă la soare, trebuie udate  în fiecare zi din abundenţă, dar înflorire va fi mai scurtă şi semnele de îmbătrânire vor apărea mai devreme.
Ajunge la o înălţime de peste 150 cm, depăşind pe alocuri 2 metri.Există  şi plante de dimensiuni  mai mici.
Forma de inflorescenţă poate fi globulară, în florile cele mai tradiţionale, sau aplatizate, cu flori centrale fertile şi sterile aranjate într-un mod periferic.
Frunzele au margini zimţate, sunt în diverse nuanţe de verde, toamna au tendinţa de a se colora cu galben şi roşu, cu dungi de culoare opusă.

 

 

Hydrangea  macrophylla Alberta
Nu creşte foarte înalt, circa 120 cm, cu frunze ovale care se termină în vârfuri ascuţite, cu margine netedă şi zimţată. Se poate folosi cu succes la bazele unor arbori, sau în locuri uşor umbrite. Este un soi relativ nou, iar florile sale sunt apreciate pentru faptul că sunt compacte şi au o formă dublă.
Înfloreşte pe o perioadă lungă de timp,  produce inflorescenţe globulare,de culoare albă pătate  cu un roz pal .
Hydrangea macrophylla  Love you Kiss
Este  o creaţie recentă a vigorii hibride şi creşte  mai mult de un metru înălţime. Frunzele de formă variabila de la ovală la lanceolate, cu margini zimţate umbrite în roşu.
De la începutul lunii  iunie  produce inflorescenţe, până la 15 cm lăţime, cu flori sterile, periferice alb mărginit în marginea de culoare roşu cireşiu.

 

Hydrangea macrophylla Ayesha
De origine japoneză, plantă  viguroasă, care poate ajunge la 200 cm înălţime .Are frunze eliptice, netede la atingere.
Culoarea inflorescenţei este uşor violacee, de formă neregulată, rotunjită şi destul de grea ca şi greutate .La acest soi culoarea variază  în funcţie de pH-ul  solului variind de la roz la albastru, dar întotdeauna în nuanţe supuse.
Forma florii este  specială  şi uşor de recunoscut , au  sepale concave , în forme de linguriţă .Rezistă  destul de bine la lumina soarelui, căldură si sărurile din sol.
Hydrangea macrophylla Selma
Obţinută în  Japonia în secolul al XX-lea, şi încă puţin cunoscută de public. Ca şi  caracteristici  principale ar fi rezistenţa la căldură şi este potrivită  pentru cultivarea în ghivece de flori pentru  producţie cât şi pentru flori tăiate .Poate atinge  înălţimea de 1 metru.
Frunzele de culoare verde strălucitoare şi luminoase, numeroase, formând un fond colorat ideal pentru ca  florile să iasă in evidenţă cu o culoare de roşu  sau portocaliu pe margini, centrul florii fiind mai închis la culoare.

 

 

Mult succes!

 

Autor Constantin Claudiu

Publicat 22.03.2011

Comments are closed.