Înmulţirea prin butaşi la arbori si arbusti

Butăşirea este una din metodele de înmulţire  pentru foarte multe specii şi varietăţi de arbuşti şi subarbuşti foioşi, dar şi pentru unele conifere (din genurile: Thuja, Chamaecyparis, Juniperus). Metoda se poate aplica, de asemenea, la înmulţirea unor specii şi varietăţi de arbori (din genurile: Populus, Salix, Prunus, Chamaecyparis, Thuja, Juniperus, Taxus). Butaşii sunt fragmente de plantă (rădăcină, ramură tânără), care puse în anumite condiţii de mediu pot înrădăcina şi forma o nouă plantă, identică cu cea din care s-a prelevat fragmentul. Avantajele acestei metode de înmulţire sunt:

- obţinerea de puieţi identici cu planta mamă

– puieţii se obţin într-un sezon de vegetaţie (8-12 luni). Excepţie fac câteva specii

care înrădăcinează şi cresc mai greu şi care pot rămâne doi ani în cultură.

– metodă uşoară de înmulţire pentru multe specii şi cultivaruri

Unele specii care au muguri pe rădăcini, pot fi înmulţite prin butaşi de rădăcină

(Paulownia tomentosa, Campsis radicans, Sorbaria sorbifolia, Robinia hispida, Rhustyphina, Aralia elata, Ulmus carpinifolia). Fragmentele de rădăcină de 6-12 mm grosime, se recoltează în perioada de repaus vegetativ. Până la confecţionare şi plantare, fragmentele de rădăcină se păstrează prin stratificare (temperatură scăzută, pozitivă şi umiditate ridicată) sau în seră rece, în lădiţe. Butaşii se confecţionează prin scurtarea fragmentelor la 8-10 cm printr-o tăietură dreaptă la partea superioară şi o tăietură oblică la partea inferioară (pentru diferenţierea părţii superioare de cea inferioară şi păstrarea polarităţii la plantare). Plantarea se face primăvara, după ce pericolul de îngheţ a trecut, în paturi de înrădăcinare amenajate afară, într-o locaţie bine luminată. Butaşii se plantează vertical, depăşind nivelul substratului cu 1,5 cm. Pentru asigurarea dezvoltării de noi rădăcini şi lăstari este foarte important ca solul să fie permanent reavăn şi liber de buruieni. Înmulţirea unor varietăţi cu frunziş variegat prin butaşi de rădăcină determină pierderea caracterului ornamental şi de aceea pentru înmulţirea acestora se recomandă butaşii de ramură. Numeroase specii şi varietăţi cu capacitate de butăşire se înmulţesc prin butaşi de ramură. După gradul de lemnificare al ramurilor, butaşii pot fi: erbacei (nelemnificaţi), semilemnificaţi şi lemnificaţi. Fiecare specie înrădăcinează mai bine sau mai greu în funcţie de gradul de lemnificare al ţesuturilor şi de aceea tipul de butaşi şi perioada de butăşire diferă. Astfel, speciile de foioase caduce se înmulţesc uşor prin butaşi lemnificaţi, iar speciile de foioase cu frunze persistente şi speciile de conifere se înmulţesc mai uşor prin butaşi semilemnificaţi. Unele specii de foioase cu frunze caduce dau rezultate mai bune prin butaşi erbacei.

Înmulţirea prin butaşi la foioase

Pentru înmulţirea cu butaşi lemnificaţi, toamna (până la venirea îngheţului) se recoltează ramuri anuale drepte, de grosimea unui creion şi fără ramificaţii, care se păstrează prin stratificare. Primăvara, înainte de reluarea vegetaţiei, se confecţionează butaşi simpli, aceasta presupunând tăierea ramurilor în fragmente (de 12-18 cm la speciile de arbuşti şi 20-25 cm la speciile de arbori) tăietura inferioară fiind dreaptă, la 2-3 mm sub un mugure, iar cea superioară oblic, la 1 cm deasupra unui mugure . Plantarea butaşilor se face primăvara, când pericolul de îngheţ a trecut, în paturi de înrădăcinare amenajate afară. Aceste paturi de înrădăcinare sunt ameliorate cu substraturi uşoare – nisip, turbă, mraniţă, compost de frunze, pe o adâncime de 30 cm. Butaşii se plantează vertical, până la ultimul mugure, la 2-4 cm unul de celălalt, în rânduri distanţate la 8-10 cm . Pentru reuşita înrădăcinării şi dezvoltării noilor lăstari se păstrează umiditatea substratului prin udări în aspersie şi se combat buruienile. Puieţii se scot în toamna aceluiaşi an, fără pământ pe rădăcini. Unele specii şi varietăţi de arbuşti foioşi se înmulţesc mai uşor prin butaşi erbacei, confecţionaţi vara, în luna iunie. Pentru aceasta, ramurile dezvoltate în anul curent se recoltează în aceeaşi zi cu confecţionarea şi plantarea butaşilor. Este important ca pe tot parcursul executării operaţiilor de butăşire să se asigure umiditatea, prin păstrarea în apă a ramurilor pentru butaşi şi pulverizarea cu apă pe frunze.

Înmulţirea prin butaşi la conifere

Speciile conifere se pot înmulţi prin butaşi semilemnificaţi, confecţionaţi din lăstarii formaţi în anul în curs, care au început să se lemnifice. Pentru speciile de foioase persistente această fază de lemnificare a lăstarilor corespunde cu perioada iulie-august, iar pentru conifere, luna august. Recoltarea ramurilor pentru butaşi, confecţionarea butaşilor şi plantarea lor au loc în aceeaşi zi. Confecţionarea butaşilor la foioasele cu frunze persistente presupune tăierea ramurilor înfrunzite în fragmente de 10-12 cm lungime, adică butaşi simpli, sau desprinderea bruscă a lăstarilor tineri de 10-15 cm de pe ramurile de 2-3 ani pe care sunt inserate, obţinându-se butaşi cu călcâi ori recoltarea butaşilor de pe astfel de ramuri cu ajutorul unui briceag, prin extragerea cu un mic scut cu foarte puţin lemn de 2-3 ani – butaş cu inel. La conifere se recomandă butaşii cu călcâi sau butaşii cu inel. Pentru varietăţile fastigiate de conifere se confecţionează numai butaşi din vârfuri de ramuri (care vor fi butaşi simpli) pentru a păstra creşterea erectă a plantelor obţinute. Pentru reuşita înrădăcinării butaşilor de foioase şi conifere se recomandă tratarea bazei butaşilor cu stimulenţi de înrădăcinare  înainte de plantare.

Publicat 15/ 02/ 2013

Foto : www.howtopropagate.growingthehomegarden.com

www.apps.rhs.org.uk

Comments are closed.