Organizarea si pregatirea terenului la vita de vie

 

Parcelarea si amenajarea terenului pentru irigatie.

Terenul ales pentru infiintarea scolii de vite se imparte mai intai intr-un numar de sole egale intre ele. Numarul solelor este in functie de tipul de asolament pe care vrem sa-l adoptam . Astfel la un asolament de 5 ani vom avea 5 sole. Solele se despart intre ele prin drumuri de cate 4- 6 metri latime. Solele la randul lor se impart in parcele irigabile, late de 50 de metri, si lungi de 75- 100 de metri. Intre parcele se lasa de asemenea alei ( drumuri inguste ) de 2,5 metri – 3 metri. De regula, organizarea retelei de drumuri , a lungimii si latimii parcelelor , a orientarii biloanelor de vite, este subordonata organizarii sistemului de irigatie . Intr-o organizare justa a terenului , reteaua de irigatie trebuie sa cada pe reteaua de drumuri , cu scopul de a economisi si folosi la maximum pamantul.

Pe marginea drumurilor dintre sole, trebuie sa se amenajeze principalele canale de irigatie, iar pe drumurile dintre parcele, cele secundare si tertiare. Canalul principal si canalele secundare sunt de obicei constructii permanente . Pentru a  le prelungi durabilitatea este sa li se betoneze albia si sa li se inierbeze taluzurile.

Celelalte canale care compun reteaua de irigare din interiorul solei sunt provizorii, se infiinteaza primavara si se desfiinteaza toamna , dupa scoaterea vitei din biloane. In scolile de vite intervalele dintre biloane constituie insasi brazdele de irigare.

La punctele de legatura a canalelor principale cu cele secundare se construiesc bazine de beton. In regiunile de stepa din sudul tarii, unde vanturile uscate sunt foarte frecvente in jurul terenului destinat scolii de vite ( inclusiv solele de asolament ) trebuie sa se ia masuri de protectie impotriva vantului.

De regula, organizarea terenului si a retelei de irigatie se face pe baza unui proiect tehnic intocmit de catre un proiectant , pentru a avea in vedere toate aspectele posibile si pentru a preintampina orice neajuns.

Pregatirea terenului.

Daca terenul destinat scolii de vite prezinta denivelari care ar putea impiedica conducerea apei de irigatie , inainte de a se desfunda trebuie sa se faca mai intai o nivelare cu ajutorul grederelor ( buldozerelor cu lama ).

Desfundatul.

Desfundatul este o lucrare obligatorie pentru scoala de vite. El se face de regula in lunile august- septembrie, pentru a da posibilitatea radacinilor si tulpinilor ramase de la planta premergatoare sa se descompuna in pamant si pentru a putea efectua lucrarile de bilonare a terenului. Timpul calduros si umed din toamna grabeste putrezirea , iar compusii rezultati se mineralizeaza sau se transforma in rezerve de materie organica.

Cand plantele premergatoare au fost recoltate din vara ( spre exemplu paioasele ) in cazul cand nu se poate face desfundatul imediat, este necesar sa se execute o aratura de vara.

Nefectuarea la timp a araturii de vara duce la pierderea apei din sol, la incetinirea activitatii microorganismelor si la uscarea si intarirea solului . La desfundat in acest caz se scot bolovani mari care impiedica nivelatul si facerea biloanelor din toamna.

Terenurile infestate cu larve de insecte, se trateaza cu nitroxan in cantitate de circa 60 – 70 kg / ha. Acesta se da pe brazda inaintea plugului sau dupa primul rand de cazma cand desfundatul se face manual.

O data cu desfundatul terenului trebuie sa se introduca in sol si ingrasamintele , cel mai bun ingrasamant este gunoiul de grajd semidescompus in cantitate de 20 – 40 de tone/ ha. Cu cat gunoiul se incorporeaza in sol mai aproape de data plantarii vitelor in scoala , cu atat trebuie sa fie mai bine descompus si invers.

Cunoscand ca gunoiul are o eficacitate mai mare in anul 2 si anul 3 de la aplicare , rezulta ca este si mai bine sa fie administrat plantei premergatoare.

Bilonarea terenului pentru scoala de vite.

Perioada cand se executa biloanele depinde de natura solului . In solurile grele bilonarea se face din toamna , pentru ca pamantul sa se marunteasca si sa se aseze ( taseze ) peste iarna. In solurile usoare, nisipoase, bilonarea trebuie facuta primavara, deoarece nisipul de pe coama biloanelor poate fi deplasat usor de vant , iar baza bilonului se taseaza prea puternic din cauza nispului fin. Cu exceptia solurilor din zona cu nisiouri , bilonarea de toamna este recomandata in toata tara. Daca nu se termina din toamna se poate continua si in iarna insa nu mai tarziu de 1 februarie. Bilonarea de primavara are dezavantajul ca inlesneste evaporarea si pierderea unor mari cantitati de apa din sol. De aceea, procentul vitelor bune de plantat, este cu 5- 10 % mai mic in cazul plantarii vitelor in biloane de primavara, decat in biloanele facute toamna.

Orientarea cea mai buna a biloanelor este pe directia est- vest pentru ca la plantare vitele sa poata fi asezate in bilon cu baza spre sud.  Sistemul retelei de irigatie poate impune si alte orientari dar care trebuie sa tina cont de felul cum sunt expuse vitele.

Nu este bine ca butasul sa fie asezat cu baza spre nord deoarece primeste mai putina caldura si procentul de vite este mai mic. S-a dovedit experimental ca vitele care au avut radacinile asezate spre nord au un randament mai mic cu 5 – 6 % decat atu8nci cand au fost asezate in pozitia est si vest, si cu 10 – 15 % mai putin decat in pozitia sud.

Ridicarea biloanelor se face cu rarita sau cu plugul special , iar in lipsa acestora se face manual. Pe suprafetele mari trebuie folosit bilonatul mecanic , deoarece se realizeaza economii insemnate. Cu plugul purtat de tractor , pentru facut biloane , se pot face intr-o zi ( aproximativ 10 ore de lucru )  1,8 – 2 ha in timp ce pentru bilonatul manual trebuie circa 40 – 50 de zile de om la hectar.

Inainte de trece la ridicarea biloanelor , terenul trebuie foarte bine nivelat cu grapa. Dupa nivelare se traseaza biloanele cu ajutorul marcatorului tras de cai sau de tractor. Marcarea este obligatorie mai ales cand biloanele se ridica cu sapa. Cand bilonatul se face cu rarita se marcheaza  numai linia primului bilon , urmand ca prin deschiderea raritei sa se obtina un paralelism perfect intre celelalte biloane. Biloanele trebuie facute la distanta de 1, 2 metri intre ele si inalte de 50 -55 cm . Daca din anumite motive bilonatul nu se poate face din toamna saui sau iarna iar pamantul nu are timp suficient sa se aseze pana la plantare , atunci inate de plantare biloanele trebuie tasate. Tasarea se face cu ajutorul unui tavalug sau prin calcare cu picioarele. Terenul nivelat , desfundat, bilonat si tasat se considera pregatit pentru plantare.

Iseoverde.ro

Publicat 06.02.2012

Bibliografie Mylesa S,Boykob A, Owense C,Browna P, Grassif F,Aradhyag M, Prins B, Reynolds A, Chiah J, Doreen Wareh D, Bustamanteb C,  Bucklera E (2010). Genetic structure and domestication history of the grape

Comments are closed.