Parcul

Este cea mai frumoasă amenajare peisagistică urbană destinată recreării populaţiei, depăşind 20 de hectare. Mărimea parcurilor publice se corelează cu mărimea zonei pe care o deservesc şi cu densitatea locuitorilor. Se consideră că la 30.000 locuitori este necesar un parc sau o grădină mare de cartier , norma pe locuitor fiind de 4- 11 mp ( mai mare în oraşele mari). În realitate parcurile sunt vizitate frecvent numai de 15- 20 % din locuitori , de aceea se apreciază că unui vizitator îi revin în medie 20- 50 mp de parc.


Parcurile se caracterizează prin vegetaţi bogată , cuprinzând plantaţii întinse de arbori şi arbuşti , vaste spaţii gazonate , parcursuri lungi de plimbare. Adesea parcul are un microrelief variat şi include un lac , aspecte care îi sporesc atractivitatea şi frumuseţea. Prin dotările sale , parcul oferă atât posibilitatea plimbării şi repausurile în aer curat , într-un cadru peisagistic amplu şi variat, cât şi exercitarea diferitelor activităţi compensatoare din sfera odihnei active ( sport, jocuri în aer liber, agrement) , sau a unor activităţi cu caracter cultural ( spectacole , expoziţii în aer liber sau în pavilioane, etc). O funcţie recreativă complexă poate fi asigurată de parcurile mari, cu suprafeţe de peste 30 de hectare. Ele cuprind terenuri de joacă şi jocuri sportive pentru copii, terenuri de sport, amenajări nautice pentru agrement şi sport, teatru, cinematograf şi săli de lectură în aer liber, pavilioane pentru muzică ocazională, expoziţii, dotări pentru distracţie , restaurante , etc.

Parcurile mari, fiind destinate pentru recrearea unui numar mare de persoane si incluzand obiective cu mare influenta de public, se amplaseaza si se proiecteaza tinandu-se cont de anumite principii.

Astfel, daca teritoriul urban permite mai multe optiuni pentru amplasarea unui parc, se va avea in vedere situarea intr-o zona de mare densitate a populatiei, deficitara in spatii verzi publice. De asemenea , se va estima raza de influenta si beneficiul pentru ameliorarea calitatii mediului urban. Ca exemplu, in Bucuresti noile parcuri au fost realizate in marile cartiere nou construite, micsorand deficitul de spatii verzi din sud, est si vest. La proiectarea unui parc se ia in consideratie un coeficient de aglomerare maxima de 300 vizitatori/ha pentru zona de odihna activa si de 160 vizitatori/ha pentru zona de recreare pasiva.

Numarul de intrari si amplasarea lor se coreleaza cu principalele zone exterioare interesate ( complexe de locuit si cartiere de vile), cu structura  stradala invecinata (intersectii, artere de mare circulatie, piete publice) si cu capacitatea proiectata a parcului.

In organizarea interioara a parcurilor este necesara sectorizarea functionala, pentru ca  diferitele activitati recreative sa nu se contrarieze. De aceea, obiectivele care presupun o mare aglomerare a publicului-teatru, cinematograf, zona de parc de distractii- se amplaseaza periferic, avand prevazute alei de acces corespunzator dimensionate si eventual parcaje exterioare, la limita parcului.

Dotarile si amenajarile generatoare de agitatie si zgomot (zonele de distractie, restaurantele, ş.a.) se situeaza in locuri usor accesibile, insa la distanta convenabila de sectoarele linistite ale parcului, rezervate plimbarii si  odihnei. Pentru terenurile de sport se aleg locuri plane, situate de preferinta tot perimetral, in apropierea unei artere de circulatie.

Pentru fiecare parc este necesar un sector administrativ-gospodaresc (sere, rasadnite, teren de culturi ornamentale, constructii diferite). Acesta se amplaseaza fie in incinta parcului, separat de zona publica, fie in afara lui, in imediata apropiere.

Structura parcului se concepe astfel incat sa asigure o repartitie reritoriala echilibrata a diferitelor elemente componente. In asamblu, se apreciaza  ca bune urmatoarele ponderi din suprafata totala.

66-77% suprafete

10-12 %alei

5-10 % piese de apa

5-8 % terenuri de sport

3-4% constructii

Zonele destinate activitatilor culturale si distractive nu trebuie sa depaseasca 20% din teritoriu,cea mai mare parte a parcului fiind ocupata de spatiul verde propri-zis. In parcurile mari creste ponderea pieselor de apa, un lac putand detine pana la maximum 30% din suprafata totala.

Autor Constantin Claudiu

Publicat 21.11.2011

Bibliografie „ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ.dr. Ana – Felicia Iliescu , editura Ceres 2003.

 

 

Comments are closed.