Parcuri şi spaţii verzi – Proiectarea lacurilor
Adâncimea albiei lacurilor se stabileşte în funcţie de o serie de criterii: mărime, destinaţie ( tipuri de agrement, rezervă de apă), mod de realizare, ( dintr-un curs de apă sau din pânza freatică), natura subsolului. Majoritatea lacurilor au o adâncime mai mare în zona de mijloc şi în preajma debarcaderelor ( depinzând de felul ambarcaţiunilor. Lacurile cele mai puţin adânci sunt cele cu adâncime de circa 1 metru.
Consolidarea malurilor se impune mai ales în cazul lacurilor mari, unde se pot forma valuri stârnite de vânt sau de ambarcaţiunile rapide. Consolidarea este necesară şi pentru diferitele amenajări de mal: ştrans, debarcader, clădiri amplasate la linia apei. Malurile se sprijină cu diferite materiale: pereuri de beton, înclinate sau verticale, piloţi de lemn, , uneori brâuri de pietre de râu rigidizate în plasă metalică, etc. În majoritatea parcurilor , pentru lacurile mari , unde se pot forma valuri induse de vânt şi de ambarcaţiuni cu viteză mare, se utilizează pereuri verticale cu grindă „sparge-val”. Acestea fiind elementul vizibil de contur al lacului , trebuie să fie situate la nivelul malului, pentru a se înscrie armonios în profilul terenului. În acelaşi timp se impune ca bordura să aibă un aspect estetic corespunzător, fie că este realizată din beton, fie din piatră aparentă.
Când lacul are variaţii de nivel, se preferă pereurile înclinate şi racordarea lină a profilului malurilor. Pentru amenajările de lacuri mai mici, cu caracter natural, dacă este necesară consolidarea limitelor, aceasta se face prin soluţii constructive care permit îmbrăcarea malului cu iarbă sau alte plante, până la nivelul apei. Se adoptă pereurile înclinate şi profile speciale ale bordurii propriu-zise.
La toate tipurile de consolidare, nivelul apei trebuie să permită camuflarea pereurilor până la linita de siguranţă.
Impermeabilizarea albiei se impune uneori pe terenurile cu substrat nisipos ( cu excepţia lacurilor din pânza freatică). Ca metode, se pot menţiona : betonarea, placarea cu argilă, iar pentru apele cu întindere mică izolarea cu folii speciale din materiale sintetice.
Alte aspecte tehnice ale proiectării lacurilor includ, în funcţie de situaţie, stăvilare, uneori ecluză, staţii de pompare, acestea sunt necesare pentru reglarea nivelului apei.
Lacurilor alimentate din râuri li se asigură o scurgere lentă ( viteză de primenire de minim 0,3 m/s). Scăderea nivelului apei se impune cel puţin pentru curăţirea albiei, în cazul lacurilor din pânza freatică acest lucru este posibil numai prin pomparea apei în emisari exteriori ( canalizare sau curs de apă.)
Autor Constantin Claudiu
Publicat 11.11.2011
Bibliografie : ‚ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ. Dr. Ana- Felicia Iliescu
Editura Ceres 2003.
