Ridichile – Raphanus sativus – trufanda de primăvară – cultivare, sfaturi utile, înmulţire.

Ridichile – foarte populare în bucătăria românească, apreciate în salatele de primăvară şi în această perioadă a Postului cel Mare.

 


În grădinile din ţara noastră se cultivă 2 specii de ridichi : ridichea de lună Raphanus sativus L. Var . Minor Kuner , şi ridichea de vară –toamnă – iarnă Raphanus sativus L. Var. Major.

Ridichile se cultivă pentru rădăcinile îngroşate şi suculente care se consumă în stare crudă având o valoare alimentară ridicată ţi proprietăţi antiscorbutice şi diuretice.

Originea şi aria de răspândire

Ridichile cultivate sunt originare din tările învecinate Mării Mediterane şi Mării Negre unde se întâlnesc şi astăzi în stare sălbatică. În cultură se cunosc în Europa din secolul XVIII , iar astăzi au un areal de cultură foarte mare : se cultivă ridichea de lună , în toate regiunile globului unde este posibilă agricultura. La noi în ţară, se cultivă în special ridichea de lună mai ales îm jurul oraşelor mari, după sistemul culturilor asociate sau succesive de legume.

Caractere botanice şi însuşiri biologice.

Ridichea de lună este o plantă anuală,cu o perioadă de vegetaţie scurtă,cea de vară şi de iarnă este bienală.Şi unele şi altele formează o rădăcină pivotantă, cărnoasă,suculentă şi fragedă.

Temperatura-Ridichile sunt plante rezistente la temperaturi scăzute.Seminţele lor încolţesc la 2 grade C,iar plantele tinere suportă uşor temperaturi de -4 grade C.Temperatura optimă de dezvoltare este de 15-16 grade C.

Lumină-Fiind plante de zi lungă,în condiţii de luminozitate bună îşi scurtează perioada de vegetaţie şi dau producţii mari.

Apă-În condiţii de secetă,producţiile sunt mici şi de calitate inferioară.

Pământ-Cultivate pe soluri uşoare,nisipo-argiloase,permeabile,lucrate adânc,ridichile dau recolte mari.

Fertilizare-Se obţin recolte mari dacă la planta premergătoare, pământul se îngraşă cu gunoi de grajd,sau în anul culturii,azotat de amoniu,superfosfat şi sare potasică.

Tehnica culturii.

Ridichile se cultivă prin semănare direct în câmp, semănatul la ridichile de lună pentru consumul de primăvară se face primăvara devreme în martie- aprilie, iar pentru consumul de toamnă către sfârşitul lunii august. Şi într-un caz şi într-altul  se fac semănături repetate, de 3 – 4 ori , la interval de 10 – 12 zile. Ridichile de vară şi de iarnă se seamănă în mai – iunie. Recoltarea la ridichea de lună se face periodic, pe alese, prin smulgere pe măsură ce rădăcinile ajung la dimensiunile corespunzătoare pentru consum.  Ridichea de iarnă, se recoltează toamna târziu , în octombrie- noiembrie, prin smulgere ajutată de cazma.

Producţia la ridichea de lună este de 5000 – 8000 kg la hectar, iar la cea de vară şi iarnă este de 25 – 30 de tone la hectar.

Producerea de seminţe

 


La ridichile de vară şi de iarnă , fiind plante bienale, tehnica de producere a seminţelor este aceeaşi ca la morcov. Semănatul pentru obţinerea de plante mamă se face însă mai târziu ca pentru ridichile de consum. Plantarea se face primăvara la distanţa de 70 pe 40 cm. La ridichile de lună seminţele se obţin în primul an. În acelaţi timp semănatul se face timpuriu şi când rădăcinile sunt bune pentru consum se recoltează, se aleg  cele care corespund soiului şi sunt sănătoase. După ce li s-au fasonat frunzele şi s-au mocirlit se plantează imediat la distanţa de 70 pe 30 cm. . Lucrările de îngrijire a semincerilor de ridichi sunt cele obişnuite , în plus se va acorda o grijă deosebită în protejarea acestor culturi de vrăbii care consumă seminţele. Recoltarea semincerilor se face când seminţele s-au copt bine, neexistând pericol de scuturarea lor.

Producţia de seminţe la ridichea de lună este de 800 – 1000 kg la hectar, iar la cea de vară – iarnă 600 – 800 kg la hectar.

 

Mult succes!

 

 

Comments are closed.