Sfecla roşie – Beta vulgaris L. -cultivare,sfaturi utile,înmulţire
Sfecla roşie – Beta vulgaria L. -cultivare,sfaturi utile,înmulţire
Importanţa culturii-Sfecla roşie se cultivă pentru rădăcina sa îngroşată,care fiind bogată în zahăr şi alte substanţe nutritive,precum şi în vitamine,se foloseşte în arta culinară şi în industria de conserve.
Originea şi aria de răspândire-Sfecla roşie este o plantă cunoscută în cultură înaintea erei noastre,totuşi fiind mai pretenţioasă la căldură,are un areal de cultură mai restrâns decât morcovul.
La noi în ţară se cultivă în aceleaşi regiuni cu morcovul.
Sfecla roşie este originară din regiunile învecinate Mării Mediterane,unde şi azi se întâlneşte în flora spontană.
Caractere biologice-sfecla roşie e o plantă ierbacee,bienală,care formează în primul an de cultură o rădăcină pivotantă cărnoasă,mare,de culoare roşie.Secţionând rădăcina se observă nişte cercuri concentrice de culoare mai deschisă,alternând cu altele mai închise.Cu cât sunt mai mici şi mai puţine cercurile de culoare deschisă,cu atât sfecla este de calitate mai bună.
Temperatură-sfecla roşie este mai pretenţioasă faţă de căldură, în comparaţie cu celelalte rădăcinoase.Seminţele încolţesc la 8-10 grade C.Temperatura optimă de încolţire este de 18-25 grade C.
Cultura sfeclei roşii pentru consum reuşeşte în regiunile cu climat dulce,fără variaţii de temperatură prea mari şi cu umiditatea aerului relativ ridicată.
Apă-sfecla roşie are pretenţii ridicate faţă de regimul de umiditate,în special în prima parte a perioadei sale de vegetaţie şi către sfârşit,când se depun substanţe de rezervă în rădăcini.Excesul de apă din sol este dăunător,scade rezistenţa plantelor la boli.
Sol-Poate fi cultivată pe orice tip de sol,cu condiţia să fie lucrat adânc,preferând solurile uşor alcaline,bogate în substanţe fertilizante şi fără exces de umiditate.
Fertilizare-Pe solurile uşoare dă rezultate foarte bune atunci când acestea se îngraşă cu gunoi de grajd descompus.
Tehnica culturii-Sfecla roşie se cultivă obişnuit prin semănare directă în câmp,mai rar prin răsad.Semănatul se face în aprilie,când solul are 10-12 grade C.Adâncimea de însămânţare este de 2-4 cm,folosindu-se 10-14 kg de sămânţă la hectar.
Cultura prin răsad se practică în regiunile mai nordice şi numai la soiurile cu rădăcina rotundă.Răsadul se plantează în câmp prin luna aprilie.
Recoltarea sfeclei roşii ,pentru consumul din timpul verii,poate începe din momentul în care au diametrul de 3-3,5 cm la colet,manual,prin smulgere.
Pentru păstrarea în timpul iernii se recoltează în octombrie,manual sau cu maşina,întotdeauna pe timp frumos.
Producţia variază între 25 şi 35 t la hectar.
Producerea seminţelor-În anul I de cultură se produc plantele mamă-butaşii.Cu mugurele terminal întreg,butaşii se păstrează peste iarnă în silozuri,stratificaţi în nisip.Pentru 1 ha de seminceri se depozitează 3500-5000 kg butaşi.
Primăvara se aleg din nou şi se plantează în aprilie la 80/40 cm,pe un teren cu expoziţie sudică şi îngrăşat cu gunoi de grajd.Recoltarea semincerilor se face când seminţele ramurilor principale au culoarea maronie.Producţia variază de la 1000 la 2400 kg seminţe la hectar.
Autor Biolog Catalina I.
Publicat 22.03.2011
