Sistemul verde al metropolei Helsinki, din Finlanda

Autor: Inginer peisagist Gabriela Chiorcea

Una din problemele cu care se confruntă cel mai adesea societatea postmodernă a secolului al XXI-lea este aceea că trăim într-o epocă în care interacţiunea intre dezvoltarea urbană şi conservarea zonelor verzi este mult prea adesea percepută ca  un impact ireconciliabil între creşterea economică şi spaţiul verde. Cu toate acestea, experienţa arată că o structură spaţială multifuncţională a sistemului verde urban poate contribui în mod semnificativ atât la dezvoltarea economică şi ecologică durabilă, dar şi la creșterea calităţii vieţii urbane (Cartea Verde privind Coeziunea Teritorială, 2008).

În acest context, cazul oraşului Helsinki este ilustrativ pentru maniera în care edilii orașului au încercat și reușit să îmbine în modul cel mai fericit cele două elemente ale vieții citadine moderne: dezvoltarea economică avansată și conservarea și cultivarea arealului natural prin pastrarea și dezvoltarea spațiilor verzi în zonă. Pentru a vedea cum s-a reușit acest lucru, trebuie, mai întâi, să urmărim geografia particulară a zonei, pentru că orașul Helsinki este alcătuit dintr-o serie de golfuri, insule şi peninsule. Zona centrală a oraşului este situată pe o peninsulă care se găsește în partea de Sud a orașului (denumirea peninsulei este Vironniemi), iar zonele din afara centrului Helsinki-ului sunt formate din suburbiile, separate una de alta, prin fâşii de pădure.  Această caracteristică, care se regaseste și în situația altor asezări din zona de nord a Europei, oferă anumite avantaje urbaniștilor, dar, în același timp, aceste trăsături specifice ale zonei, creează și dificultăți în ceea ce priveste amenajarea unui areal vast care limitează, într-un anume fel, opțiunile lor atunci când vine vorba de amenajarea peisagistică a orașelor de acest tip. Este, de aceea, cu atât mai important de urmărit și studiat „dosarul de caz” al Helsinki-ului pentru soluțiile folosite, soluții care îl recomandă ca pe un caz fericit în rezolvarea problemelor orașelor cu o dezvoltare industrială intensivă care au și o pondere importantă a spațiilor verzi.

Amenajari_Gradini

Harta cu golfurile, insulele şi peninsulele din Helsinki.

 Helsinki, capitala Finlandei, este un important oraş din nordul Europei cu deschidere la mare. În anul 2009, Helsinki a fost ales de catre „Consiliul Societății Internaționale de design industrial” să devină, pe tot parcursul anului 2012, „World Design Capital”, titlu care reprezintă recunoașterea realizărilor prestigioase în designul spaţiilor urbane, deoarece orașul a făcut progrese mai mult decât notabile în această direcție, în ultimii 20 de an.  Helsinki este un port important la Marea Baltică, atât pentru transportul internațional de mărfuri, cât şi pentru cel de pasageri, acest mod de deplasare fiind foarte uzitat de către finlandezi, pentru a ajunge, atat în Tările Scandinave, cât şi în restul Europei, deoarece Finlanda are o poziție oarecum izolată față de aceste spaţii europene. De notat că, până nu demult, adică pană în anul 2008, Helsinki avea un port comercial internațional care se află în inima orașului. Portul a fost ridicat în anii  ’40, apoi a fost extins și finalizat prin anii ’80, ajungând curând cel mai mare port al metropolei și singurul, situat în zona centrală a orașului. Prin anul 2005, Consiliul Local a luat hotărârea ca portul Helsinki să fie desființat și mutat în orășelul Vuosaari, pe locul fostul șantier naval din acest orășel, pentru că, în anul 2009, să fie inaugurat noul port al orașului, cu o suprafață de două ori mai mare decât cel vechi. E vorba de o suprafață portuară totală de circa 50 ha.

Amenajari_Gradini 1

Amenajari_Gradini 2

  Imagine cu fostul port din Helsinki.                          Imagine cu actualul port din Vuosaari.

Această mutare a schimbat total fața orașului. În locul fostului port comercial, situat în cartierul Lansisatama, în Helsinki se ridică acum o zonă de locuințe și un parc de cartier și, astfel, o zonă industrială se transformă  într-una verde, iar sistemul verde al orașului mai capătă un element in plus. Acest parc creează senzația unei adevărate „coloane vertebrale” a cartierului, semănând ca formă cu pădurile urbane ale orașului Helsinki. Din vechiul port de mărfuri mai rămâne doar o zonă redusă pentru acostarea navelor de pasageri, care va fi refăcută, dându-i-se un aspect plăcut (Helsinki Masterplan, 2002).

Parcuri_si_Gradini

Parcuri_si_Gradini 1

                              Planul întregului ansamblu.                                Planul amenajării parcului.

  Masterplanul orașului prevede dezvoltarea Helsinki-ului în calitate de capitală europeană verde. Acest lucru asigură orașului o îmbogățire și o diversificare a structurii urbane, atât din punct de vedere funcțional și fizic, cât și din punct de vedere al zonei verzi. Orașul Helsinki reprezintă o parte importantă a zonei metropolitane, care este în plină dezvoltare, fără a afecta caracteristicile de bază ale orașului sau compromiterea spațiului verde și a caracterului său preponderent natural (Helsinki Masterplan, 2002).

Plante_de_Gradina

Harta dezvoltării urbane a Helsinki-ului și spațiile verzi.

   Din imaginile prezentate, se poate constata că Helsinki are un sistem verde bine structurat, spaţiile verzi existente în cardul oraşului reprezintă 5509 ha, cu referire strictă doar la spațiile publice, pentru că, pentru zonele verzi cu caracter privat, nu există cifre disponibile. Pădurile urbane din Helsinki ocupă 3570 ha, parcurile şi grădinile oraşului ocupă 795 ha, spaţiile verzi cu caracter privat, 20 ha, zonele naturale protejate, 368 ha, zonele speciale, cimitire și insule cu cetăţi istorice, 21 ha, loturile de pământ pentru grădini, 150 ha, zonele turistice cu cabane, 89 ha; alte tipuri de parcuri, 20 ha (Pădurile din vecinătatea Helsinki-ului, 2002).

Plante_de_Gradina 1

Harta cu sistemul verde al oraşului Helsinki.

 Putem observa că, în cadrul sistemului verde din Helsinki, pădurile ocupă un loc de frunte, avînd o suprafață destul de mare, acest lucru fiind deosebit de benefic pentru locuitorii acestui oraș și pentru ecologia urbană. În Finlanda și, implicit în zona Helsinki, orașele au fost construite în păduri, deoarece această țară are, ca principală formă de relief, zonele de dealuri împădurite cu foioase și conifere. Acest lucru înseamnă că o mare parte din spațiul verde al orașului este realizat prin conservarea vegetației forestiere existente; de aceea orașul Helsinki are un număr mare de păduri urbane (Pădurile din vecinătatea Helsinki-ului, 2002). O mare parte a pădurilor urbane sunt deţinute de consiliul local și sunt parcuri naturale, dar, pe lăngă Consiliul Orașului, există și alte entități care au în întreţinere o parte din aceste spaţii verzi. Așa sunt, de pildă, Ministerul Apărării care intreține și administrează insulele considerate zone strategice. Administraţia Naţională a Drumurilor, întreprinderile private şi spaţiile verzi din jurul locuinţelor deţinute de către companii au și ele în intreținere o bună parte a spațiilor verzi. Scopul acestor spații este acela de a prelungi coridoarele care fac legătura cu habitatele existente în aceste zone (Pădurile din vecinătatea Helsinki-ului, 2002). Aceste păduri urbane, parcuri naturale, au aspectul unor „pene” sau „zone”, care traversează interiorul metropolei, taie, practic, țesătura urbană șerpuind prin peisajul orașului (Han Lorzing, 2000) și aducând natura chiar în mijlocul acestuia. Acest lucru face ca Helsinki-ul să fie un oraș „deschis”, iar prin intermediul acestor „panglici” să se creeze un culoar prin care să ajungă în oraș si animalele care trăiesc în aceste păduri, precum: elanii, iepurii, nevăstuicile, veveritele etc.

Gradini

Cartarea parcurilor naturale din Helsinki.

 Exemple de păduri urbane, transformate în parcuri naturale

Parcul natural Central din Helsinki, este un exemplu excelent al legăturii dintre natură și oraș, exemplu de pădurie urbană reprezentând un loc de agrement foarte îndrăgit. Parcul acoperă o suprafață de aproximativ 1.000 ha, are o lungime de 10 km și o lățime cuprinsă între 500 m – 800 m, ajungând în partea de sud până aproape de centrul orașului. Pentru că acest parc are o structură de fâșie, linie sau panglică, speciile florei și faunei întâlnite aici diferă, destul de mult, de la o secțiune, la alta a parcului. Pe această fâșie găsim două păduri preponderent de foioase ,Pitkäkoski și Ruutinkoski, o pădure de molid, cu o vârstă de aproximativ 120 de ani, care este aproape în întregime zonă protejată, Haltiala și un parc dendrologic, Niskala. Fauna din acest parc este compusă din: elani, vulpi, iepuri arctici, bursuci, nevăstuici, ciocănitori negre, etc. Municipalitatea are și aplică un set de obiective de conservare a diversității biologice pe întreg parcul  (Pădurile din vecinătatea Helsinki-ului, 2002).

Gradini 1Gradini_Urbane

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Harta Parcului Central din Helsinki.                Imagine din pădurea Haltiala.

Parcul natural Vuosaari, aflat în imediata vecinătate, are în componența sa pădurea Uutela, situată pe malul mării, în partea de sud-est a metropolei, este un alt loc de argement al metropolei Helsinki în care găsim o floră și o faună deosebită.

 

 

 

Gradini_Urbane 1

Gradini_Urbane 2

                   Imagine din Parcul Vuosaari.                                      Imagine din pădurea Uutela.

Autorităţile oraşului se ocupă cu planificarea şi gestionarea zonelor vrezi. Departamentul Lucrărilor Publice, inclusiv Divizia Spaţiilor Verzi, se ocupă de parcuri, păduri, aliniamente stradale și de curţile instituțiilor publice. Departamentul de Urbanism se ocupă cu planificarea urbană iar Direcţia pentru Sport se ocupă de terenurile de sport, spaţii mari de teren, plaje şi insule de agrement (Pădurile din vecinătatea Helsinki-ului, 2002). Fiecare department al consiliului local din Helsinki ajută la menținerea echilibrului ecologic și social al sistemului verde al orașului. Helsinki este, pe drept cuvânt, un exemplu reușit de sistem verde urban, deoarece rețeaua de păduri urbane (parcurile naturale ale orașului) nu este distribuită pe suprafețe întinse. De notat că, pădurile care ocupă suprafețe întinse în cadrul unui oraș, de fapt, sporesc poluarea, nu o diminuează, asta, deoarece distanța dintre zonele de locuit și magazine sau locuri de muncă crește, iar consumul de combustibil creste si el din necesitatea de deplasare a locuitorilor.  De aceea aceste parcuri naturale sunt amplasate, în chip stralucit, sub forma unor „pene” așezate radial față de centrul orașului, iar, prin această distribuție, acesta “se deschide” spre zonele naturale din afara lui, constituind un lucru benefic pentru Helsinki. Mai putem observa că spațiile verzi, naturale, sau amenajate sunt distribuite echilibrat pe toată suprafața metropolei.

Acest studiu de caz ne-a ajutat să descoperim structura sau tiparul sistemului verde din Helsinki, o structură preponderant naturală, bine „infiptă” în miezul orașului, sub formă de pană. Acest mod de structurare a sistemului verde urban, care dă voie naturii să intre în oraș, poate reprezenta un model de urmat și pentru structurarea sistemelor verzi ale altor orașe europene.  Așadar, acest oraș are câteva atuuri precum: extinderea și întreținerea optimă a sistemului verde urban, amplasarea geografică în nordul Europei și climatul temperat continental, lucru care reprezintă desigur o parte a suportului benefic pentru vegetația din zonă, dar și mai important este factorul uman care a știut să valorifice la maximum acest potențial pe care “mama natură” le oferă cu dărnicie zonei. În concluzie, Helsinki ține cont, în dezvoltarea sa, de zonele naturale și de cele protejate, pădurile urbane, trecând la reconversia zonelor industriale, ca cea a Portului Helsinki, în zone de locuit și spații verzi, de agrement și utilizand acele “pene” și “centuri”  în cadrul sistemului verde al orașului.

Bibliografie:

          Parcurile istorice Americane şi nevoile lor contemporane, autor: Catharine Ward Thompson, 1998.

          Spaţiul deschis urban în secolul 21: Peisajul şi planificarea urbană, autor: Catharine Ward Thompson, editat de Colugiul de Artă din Edinburgh, Universitatea Heriot-Watt, UK, 2002.

Sursa imaginilor:

http://74.125.77.132/search?q=cache:bUI6sBBpoT8J:www.urbanlandscape.net/vienna_seminar/docs/conference_presentations/Helsinki_planning.pps+project+planning+on+the+season+of+Helsinki&hl=ro&ct=clnk&cd=20&gl=ro

http://arkkitehtuuri.tkk.fi/YKS/fin/opetus/galleria/urban_studio/liverpool/pdf/contemporary.pdf

http://depts.washington.edu/open2100/Resources/1_OpenSpaceSystems/Open_Space_Systems/helsinki.pdf

Cartea Verde privind Coeziunea Teritorială, 2008

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag28/mag28_ro.pdf

Principii directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabilă a Continentului european, 2002http://www.infocooperare.ro/Files/Principii_Directoare_20093194736462.pdf

http://ec.europa.eu/research/environment/newsanddoc/article_2083_en.htm

http://www.ci.uri.edu/CIIP/fallclass/Docs_2006/UrbanWaterfronts/Sairinen_Kumpulainen_2006.pdf

http://www.hel.fi/static/ksv/www/Projektialueet/Lansisatama/LS_tulosjulkaisu.pdf

http://www.eurometrex.org/Docs/eAtlas/HELSINKI_eAtlas.pdf

http://www.eurometrex.org/Docs/eAtlas/HELSINKI_eAtlas.pdf (Helsinki Masterplan, 2002).

Pădurile din vecinătatea Helsinki-ului, 2002 –

http://www.sl.kvl.dk/euforic/docs/NeighbourWoods/Helsinki%20case%20study%20description.pdf

http://www.ytv.fi/NR/rdonlyres/F7FD84B4-E5C6-477F-8EC6-A2DFC88FCCCA/0/summary.pdf

Comments are closed.