Spanacul de Noua Zeelandă – Tetragonia tetragonoides (Pallas) O.Kuntz – cultivare, sfaturi utile, înmulţire.
Importanța economică și alimentară.Se cultivă pentru frunzele sale din care se prepară diverse mâncăruri și care conțin proteine , grăsimi , vitamine și săruri minerale.Dă producții în perioada de vară , când în mod obișnuit se obțin producții mici și de calitate inferioară la spanacul obișnuit.Nu conține acid oxalic ca spanacul obișnuit și este indicat în preparate dietetice.
Originea și aria de răspândire – Este originar din Noua Zeelandă , Tasmania și sud-vestul Australiei , unde crește în stare sălbatică.De aici s-a răspândit în Japonia , America de Sud și apoi în Anglia.Mai târziu s-a răspândit și în celelalte regiuni ale globului.Este o cultură apreciată în țările din Europa Occidentală.La noi este cultivat numai de amatori.
Particularități morfologice – Este o plantă anuală , erbacee , cu rădăcina puternic ramificată , ce pătrunde adânc în sol.Tulpina este și ea ramificată , lungă de peste 1 m și târâtoare , frunzele sunt cărnoase , de formă romboidală.Florile au culoare galben-verzuie.Fructele (glomerule) sunt mari.Greutatea absolută a 1000 de semințe este de 225-350 g.Facultatea germinativă este de cca. 40 % și se păstrează 3 – 4 ani.
Relații cu factorii de mediu – Este pretențios față de căldură , sensibil la frig și nu suportă brumele.În regiunile din sudul țării , datorită climatului călduros , dă rezultate bune în cultură.În condiții de zi lungă și temperatură ridicată dă producții foarte bune.Este pretențios față de umiditate în perioada de germinare a semințelor.În timpul perioadei de vegetație , deși rezistent la secetă , nu dă producții mari decât irigat.Crește bine pe soluri mijlocii , fertile.
Tehnologia culturii – Se cultivă prin semănat direct în câmp sau prin răsad , pe suprafețe mici.Terenul se pregătește din toamnă.Bune premergătoare pentru cultura de spanac sunt plantele legumicole , ce lasă terenul curat de buruieni și fertilizat.Odată cu arătura de toamnă , adâncă de 28-30 cm , în sol se încorporează gunoi de grajd bine descompus (30 t /ha).Primăvara , imediat după ce se poate intra în câmp , se grăpează.Înainte de semănat , se face erbicidarea cu Ro-neet , în cantitate de 3-5 l/ha amestecat omogen cu 450 l apă.Se deschid rigole cu cultivatorul , după care se face modelarea terenului în straturi înălțate cu lățimea de 94 cm la coronament.
Se seamănă în a doua jumătate a lunii aprilie , folosind 5 – 8 kg de sămânță la hectar.Deoarece semințele răsar greu , ele se umectează în prealabil , ținându-se 24 ore în apă caldă , se usucă și apoi se seamănă.
Pentru producerea răsadurilor se seamănă la sfârșitul lunii martie , în cuburi nutritive de 5 / 5 / 5 cm (3 – 4 semințe într-un cub) , ce sunt introduse în răsadnițe semicalde.După răsărirea plantelor se aplică lucrările de îngrijire obișnuite , inclusiv rărirea plantelor , lăsând în fiecare ghiveci câte 1-2 exemplare.
În a doua jumătate a lunii mai se plantează în câmp , câte două rânduri pe un strat înălțat , lat de 94 cm , la 25- 30 cm între plante pe rând.
Lucrări de îngrijire – Se execută 3- 4 prașile mecanice și eventual 1-2 prașile manuale pe rând , dacă este nevoie.La culturile semănate direct în câmp , înainte de prima prașilă manuală se execută răritul plantelor pe rând , lăsându-le la 25-30 cm una de alta.Se irigă ori de câte ori este nevoie , ținând cont că producții mari se obțin numai pe soluri suficient de umede.
În timpul perioadei de vegetație se aplică 1-2 fertilizări , în funcție de fertilitatea solului și starea de vegetație.Prima fertilizare se face când plantele au 4-5 frunze ( la culturile semănate direct în câmp ) sau la două săptămâni de la plantare , cu 200 kg /ha azotat de amoniu.A doua fertilizare se efectuează , dacă este nevoie , după prima recoltare , la fel ca și prima.
Recoltatul – La prima recoltare (circa 70 zile după răsărire sau 50 zile după plantare ) se detașează numai frunzele ce au atins dimensiuni normale.Recoltările următoare se fac prin tăierea lăstarilor.În urma acestei operațiuni , plantele se regenerează , formînd noi lăstari pe porțiunile de tulpină rămase netăiate.Dacă se protejează culturile cu materiale plastice , recoltatul se poate continua în cursul lunilor octombrie și noiembrie.
Producția este de 20-40 t /ha.
Tehnologia producerii semințelor – Fiind plantă anuală , la culturile pentru producerea de semințe se aplică aceleași lucrări ca și la cele pentru consum. De la aceste culturi nu se mai recoltează frunze și nici lăstari.
Se recoltează când fructele s-au maturat în majoritate.După recoltare , plantele se strâng în grămezi , se lasă câteva zile pe câmp pentru desăvârșirea maturării fructelor , după care se treieră.
Mult succes!
Autor biolog Cătălina I.
Publicat 18.04. 2011 iSEO