Tomatele – Solanum lycopersicum – Cultura tomatelor prin semănare directă – Cultura forţată a tomatelor

Roşiile – Tomatele – Solanum lycopersicum – Tehnica culturii în câmp şi cultura forţată în sere şi solarii.

 


Cultura tomatelor prin semănare direct în câmp – În regiunile sudice , tomatele se pot cultiva prin semănare direct în câmp.Recolta acestor culturi este folosită mai mult ca materie primă în industria de conserve.În vederea semănatului , semințele se tratează , după care se seamănă cu mașina în rânduri la 70 cm , folosindu-se 2 – 3 kg semințe la hectar.Perioada semănatului se fixează în așa fel incât răsărirea plantelor să aibă loc după căderea ultimei brume , de regulă între 1 și 15 aprilie.Pentru siguranță se obișnuiește să se umecteze numai jumătate din cantitatea de sămânță , ceea ce va permite ca cealaltă jumătate neumectată să răsară mai târziu , înlăturându-se pericolul ca plantele să nu răsară din pricina brumelor.

Înainte de semănat , sămânța se amestecă cu 400 g sămânță de salată care răsare mai repede și permite să se execute prașila oarbă.După răsărire , lucrările de îngrijire a culturii sunt cele obișnuite , fără arăcit sau palisat , copilit.În plus , se aplică două răriri.Prima , când plantele au două frunze adevărate , iar următoarea când au 5 -6 frunze , distanța de rărit fiind de 50 – 60 cm pe rând.

Producția obținută la tomatele cultivate prin semănare direct în câmp este destul de mare , însă întotdeauna mai întârziată.

Cultura forțată a tomatelor – Acest fel de cultură se practică în sere și răsadnițe.În sere în sezonul iarnă – primăvară , iar în răsadnițe , în sezonul primăvară – vară.Acest sezon este determinat de cerințele tomatelor față de temperatură și în special de cerințele față de lumină , ca și de rentabilitatea culturii.

Temperatura , în timpul forțării , trebuie menținută ziua între 23 – 28 grade C, iar noaptea între 18 – 20 grade C. Umiditatea atmosferică trebuie menținută între 45 și 60 % , iar în timpul înfloritului la 50 %.

Producerea răsadului este o lucrare importantă pentru reușita culturii forțate a tomatelor. Semănatul se face în lădițe , în prima jumătate a lunii ianuarie.Într-o lădiță se obțin 300 – 400 plante. Răsadul se repică de două ori : prima dată în ghivece cu diametrul de 5 cm ; a doua oară , în ghivece cu diametrul de 12 cm. Temperatura trebuie reglată în funcție de lumină , cu cât lumina este mai slabă , cu atât temperatura trebuie coborâtă. Acest lucru este necesar pentru a împiedica alungirea răsadului , problemă importantă în culturile forțate. La udatul răsadurilor și al culturii se folosește apă la temperatura de  22 – 24 grade C.

Răsadului i se aplică în timpul vegetației trei îngrășări cu soluții 1 % și alternativ cu îngrășăminte chimice sau organice.

Pentru combaterea bolilor și dăunătorilor se aplică tratamente repetate.

Plantarea începe din a doua jumătate a lunii martie într-un amestec de pământ format din cinci părți pământ de țelină , două părți mraniță și una nisip. Grosimea stratului de pământ este de 20 – 25 cm.Distanța de plantare este de 70 /30 cm.

Când plantele au ajuns aproape de sticlă , pentru a nu se atinge de aceasta , se înalță tocurile , prin ridicarea lor în sus. O dată cu supraînălțarea se completează potecile cu gunoi proaspăt. Palisarea se execută prin legarea  la spalier a tulpinilor , cărora li se înlătură toți copilii.

Primele recolte în răsadniță se obțin la începutul lunii mai , realizându-se 6 – 7 kg la metru pătrat.

Tomatele sunt atacate de următoarele boli și dăunători :

Boli – Viroze – Mozaicul comun produs de Nicotiana Virus 1 , Pătarea brună a tulpinilor produsă de Lycopersicum Virus 1 și stolburul produs de Lycopersicum Virus 5.

–         Bacterioze – Pătarea frunzelor și bășicarea fructelor produse de Xantomonas

Vezicatoris. Ofilirea bacteriană produsă de Corynebacterium michiganensis.

–         Micoze – Căderea răsadului produsă de Pytium de baryanum , putregaiul

Fructelor produs de Phoma destructiva. Boala petelor albe pe frunze produsă de Septoria lycopersici.Făinarea tomatelor produsă de Cladosporium fulvum.

Dăunători – coropișnița (Grylotalpa grylotalpa) ; păduchii de frunze (Aphidae) ; viermele sârmă (Agriotes sp.)

 

 

Autor – biolog Cătălina I.

Publicat 12.04.2011  iSEO

 

Comments are closed.