Tomatele – Solanum lycopersicum – Roşiile – Tehnica culturii la tomate – Cultivare, sfaturi utile, înmulţire

Cultura la tomate – Tehnica culturii la roşii – Indiferent sub ce formă, proaspete sau conservate , tomatele nu lipsesc din bucătărie în nici un anotimp.

Importanța culturii – Fructele tomatelor sunt bogate în substanțe nutritive , săruri minerale și vitamine. Cultivate în câmp , sere și răsadnițe asigură aprovizionarea populației cu produse în stare proaspătă.Fructele de tomate sunt folosite în arta culinară și în industria de conserve.

Originea și aria de răspîndire –Tomatele sunt originare din America de Sud.În Europa s-a răspândit întâi ca plantă de ornament.Dată fiind importanța acestei culturi , la noi în țară , tomatele se cultivă pe suprafețe întinse în câmp și în teren adăpostit.

Caractere morfologice – Tomatele sunt plante anuale , cu o perioadă de vegetație de 110 – 170 de zile , în funcție de soiul cultivat.

Sistemul radicular este puternic dezvoltat , rădăcina principală pătrunzând adânc în sol , formând numeroase ramificații laterale.

La plantele cultivate prin semănare direct în câmp , rădăcina principală este mai dezvoltată , fiind pivotantă , pe când la cele cultivate prin răsad , rădăcina este superficială.

Tulpina tomatelor emite cu ușurință rădăcini adventive.La soiurile cu port pitic , tulpina este erectă , cu creștere limitată la 40 – 60 cm. La soiurule cu port înalt , tulpina ajunge la 120 – 150 cm înălțime.În prima parte a perioadei de vegetație , ca răsad , tulpina este fragedă și se rupe cu ușurință , din care cauză , la soiurile cu port înalt trebuie aplicați araci sau spaliere.Tulpina are tendința de a forma copili , la subsuoara fiecarei frunze.Formarea acestora trebuie frânată prin copilit , întrucât întârzie recolta.

Florile la tomate sunt grupate sub formă de ciorchini , se formează continuu , inserate atât pe tulpina principală , cât și pe copili.Primele flori apar după a 4 a – a 10 a frunză , iar următoarele la fiecare 2 – 4 frunze.

Fructul este o bacă de culoare , formă și mărime diferite , în funcție de soi.Greutatea lui variază între 30 și 600 g.

Cerințele față de climă , sol și substanțe fertilizante

Tomatele sunt plante pretențioase la temperatură.Sub +10 grade C și peste 33 grade C , vegetația lor se oprește , dacă temperatura respectivă se menține mai mult timp. Temperatura optimă de vegetație la această plantă este cuprinsă între 22 – 28 grade C.

Tomatele manifestă pretenții ridicate față de lumină.Lumina insuficientă în timpul răsăririi favorizează alungirea răsadului , iar în perioada înfloritului provoacă căderea florilor.

În ceea ce privește regimul de umiditate , tomatele au pretenții mai mici decât celelalte specii de legume.Tomatele își asigură necesarul de umiditate din sol prin sistemul lor radicular bine dezvoltat.Cu toată rezistența la secetă a tomatelor , cultura trebuie irigată în anii secetoși. Umiditatea prea mare din sol sau atmosferă provoacă căderea florilor , favorizează îmbolnăvirea plantelor , iar seceta micșorează producția. În sere , umiditatea relativă a aerului trebuie să fie cuprinsă între 45 – 60 %.

Rezultate bune se obțin în cultura tomatelor , mai ales la tomatele timpurii , atunci când ele sunt cultivate pe soluri nisipo – lutoase permeabile.

În general , tomatele pot crește pe diferite tipuri de sol , cu condiția ca acestea să fie bine lucrate , afânate , bogate în substanțe fertilizante , permeabile și cu expoziție sudică.

Tehnica culturii – În asolamentele legumicole s-au obținut rezultate bune cultivând tomate după legume , bostani și varză.Tomatele nu pot fi cultivate după cartofi , pătlăgele vinete sau ardei , întrucât aceste specii aparțin aceleași familii de plante , având aceleași pretenții față de de elementele fertilizante din sol și fiind atacate de aceiași dăunători și boli.De asemenea , nu este indicat ca tomatele să revină pe aceeași suprafață de teren decât după 3 – 4 ani.

Pentru cultura tomatelor , terenul se pregătește printr-o arătură adâncă de toamnă . la 25 -30 cm.Totodată , se încorporează și îngrășămintele de bază :20 -30 t/ha gunoi de grajd , în amestec cu 300 -400 kg superfosfat și 100 -200 kg sare potasică la hectar.Primăvara , la arătura superficială , se aplică 250 -300 kg /ha azotat de amoniu.Dacă se face îngrășarea la cuib , la plantare , se dau numai 10 -20 t /ha de mraniță sau gunoi bine descompus , în amestec cu îngrășăminte chimice : 70 -80 kg azotat de amoniu , 100 – 150 kg de superfosfat și 50 – 70 kg sare potasică la hectar.

În vederea plantării , cu o zi sau două înainte , terenul se grăpează și se marchează rândurile la distanța de 80 cm.În cazul culturilor irigate , se fac brazde înalte cu lățimea de 80 cm , iar între ele se lasă spații de 50 cm.

Cultura tomatelor se face frecvent prin răsad , mai rar prin semănare direct în câmp.

La cultura prin răsad ,răsadurile se produc în răsadnițe calde pentru culturile timpurii , sau în răsadnițe semicalde sau reci pentru culturi târzii.Semănatul se face cu 45 – 60 zile înainte de plantare.Distanța de semănat între rânduri este de 5 cm , iar pe rând de 1,5 – 2 cm.Sămânța , înainte de semănat , se tratează cu diferite fungicide.Pentru producerea răsadului corespunzător plantării unui hectar cu tomate , se vor însămânța cca. 40 metri pătrați de răsadniță , cu 6 -7 g sămânță pe metru pătrat.

La soiurile timpurii , răsadul trebuie repicat în ghivece și îngrășat suplimentar.Răsadul nerepicat trebuie scos cu cât mai mult pământ la rădăcină.

Plantarea în câmp a tomatelor se face când pericolul brumelor târzii de primăvară a trecut.Pentru regiunile mai calde din sud-vestul și sud-estul țării , aceasta se face în a doua jumătate a lunii aprilie.

Plantatul se execută manual sau cu mașina.

Distanța pe rând este de 50 cm la soiurile cu creștere viguroasă  și de 30 cm la celelalte.Adâncimea de plantare este până la prima frunză.

Lucrările de îngrijire după plantare sunt : completarea golurilor , aplicarea aracilor de susținere și legatul , prașile , irigarea , îngrășarea în timpul vegetației , copilitul , combaterea bolilor și dăunătorilor.

–         Completarea golurilor se face manual la 2 -3 zile de la plantare.

–         Aplicarea aracilor este obligatorie la culturile timpurii , la soiurile cu port înalt și în regiunile cu precipitații abundente.În acest scop se folosesc araci de lemn .În ultimul timp , se extinde folosirea spalierelor.Acestea au avantajul că ajută la executarea mecanizată a lucrărilor și asigură o bună iluminare și încălzire a tufelor.

–         Prașilele se execută repetat , de câte ori este nevoie , mecanizat sau manual.

–         Cultura , în caz de nevoie , se irigă la intervale de 8 -10 zile , folosind 200 – 300 metri cubi de apă , la 8 – 10 udări , mai des în faza de creștere și de formare a fructelor.Prima irigare se face la 3 – 5 zile de la plantare , a 2 a la apariția inflorescenței etajului doi , iar următoarele la intervale de 8 – 10 zile între ele.Udatul culturilor de tomate se întrerupe cînd temperatura solului se menține sub +12 grade C , mai multe zile.

–         Îngrășarea în timpul vegetației se aplică începând de la formarea primelor fructe.Se fac 2 – 3 îngrășări.La prima îngrășare se aplică la hectar 80 kg azotat de amoniu , 150 kg de superfosfat , 50 kg sare potasică.La a doua îngrășare , făcută la 15 – 20 zile după prima , se folosesc 120 kg / ha azotat de amoniu , 100 kg /ha superfosfat și 80 kg /ha sare potasică.Când se aplică și a treia îngrășare , în cazul soiurilor cu perioadă de vegetație mai lungă , ea se face la 20 – 25 zile după a doua , folosind 120 kg /ha superfosfat și 8- kg /ha sare potasică.

–         Copilitul se face lăsând 1 – 2 tulpini la fiecare plantă.Copilii se înlătură pe măsura apariției lor , când au lungimea de 5 – 7 cm.Operația se execută cu mâna sau briceagul.Primul copilit se realizează la 10 -15 zile de plantare , al doilea și următoarele la intervale de 15 – 20 zile.

–         Recoltarea se execută periodic , la 4 – 5 zile , pe măsură ce fructele ajung la maturitatea comercială , pe timp frumos și uscat.Înaintea primei brume de toamnă , fructele se recoltează total , indiferent de gradul de maturitate.Producția medie de fructe la soiurile timpurii este de 25 – 32 t /ha , iar la cele de vară de 45 -60 t /ha.

Mult succes!

Autor – biolog Cătălina I.

Publicat 11.04.2011  iSEO

–