Elementele componente ale spaţiilor verzi II. Drumurile şi aleile.

Elementele componente ale spatiilor verzi. II

 

 

5. Drumurile se trasează în parcuri în funcţie de alegerea arhitectonicii amenajării spaţiului, de necesităţile de circulaţie, de obligativitatea punerii în valoare a unor obiective, relief, etc., pot fi drumuri pentru circulaţia vehiculelor  sau drumuri pentru pietoni.

Drumurile pentru circulaţia vehiculelor se construiesc în parcurile care au suprafaţă mare, traseul lor fiind scurt, apropiat de străzile de acces la parc şi cuprinzând în general puţine direcţii – spre restaurante, teatre de vară etc. Ele au lăţimi de 2,5 – 3 metri pentru un fir de circulaţie şi 5,5 metri pentru doua vehicule. Aceste drumuri se carosează, pe marginea lor se fac plantaţii de aliniament, se crează o bună vizibilitate la intersecţii şi curbe etc. Aleile pentru pietoni se trasează astfel ca sa corespundă atât din punct de vedere al utilităţii cât şi al esteticii. Se execută drumuri principalecare leagă intrările cu diferite obiective importante, alei secundare care fac legătura cu cele principale şi drumuri perimetrale. Uneori se creează drumuri înfundate la capătul cărora se pot găsi – o bibliotecă, restaurant, un pavilion retras, un simplu loc de odihnă amenajat cu bănci de unde se deschide o privelişte frumoasă. În acelaşi scop se creează cărări destinate plimbărilor personale izolate sau pentru vizitarea unor obiective mici. Traseul lor trebuie să fie pitoresc şi să li se dea un caracter intim, adeseori ele se amenajează în mici trepte, cu dale sau stânci. Aleile pentru pietoni au laţimea de 1, 1 – 1, 2 metri , iar potecile 0, 6 – 0, 8 metri lăţime. Reţeaua de drumuri poate fi geometrică în faţa clădirilor, la intrări, în locurile de mare circulaţie etc., şi să aibă un traseu liber, sinuos în restul parcului. La trasarea drumurilor se vor respecta o serie de reguli, astfel panta longitudinală a drumurilor pentru pietoni să nu fie mai mare de 10 %, iar cea pentru drumurile carosabile de 7 % – panta transversală pentru alei carosabile nu trebuie să întreacă 10 % şi cea pentru aleile de pietoni 20 %. La trasarea liberă a aleilor, acestea vor avea curba cu raze de curbură mari. Este bine ca ochiul să nu observe două curbe succesive ale aceluiaşi drum, de aceea alte coturi se vor masca cu ajutorul vegetaţiei. Aleile şi drumurile vor ocoli în general, suprafeţele mari de gazon , în dreptul clădirilor şi altor obiective, aleile se vor lărgi, creându- se aşa numitele esplanade , care permit staţionarea şi accesul publicului.

De-a lungul apelor aleile se vor trasa, dacă este posibil, pe ambele maluri, prin locurile cele mai pitoreşti, peste podeţe, executându-se trasee mai variate. Intersecţiile şi bifurcările aleilor se vor executa potrivit scopurilor utilitare şi estetice, ramificările este bine să se facă intr-un punct de interes peisagistic. Dacă o alee se ramifică în alte 3 alei , atunci punctul de trifurcare este bine să fie comun. Racordarea a două alei se face astfel încât unghiul de bifurcare să fie cât mai ascuţit . Este bine ca aleile care duc către o clădire să cadă perpendicular pe aceasta, iar în cazul unei alei ce trece de-a lungul unei faţade de clădire este indicat ca aceasta să nu meargă rectiliniu şi paralel cu faţada.

 

 

Drumurile şi aleile din dale, sau din pavele, deşi mai scumpe, sunt cele mai folosite in ultima vreme la amenajările peisagistice din ţara noastră deoarece sunt interesante, uşor de întreţinut, şi pot fi construite cu materiale locale în timp scurt. Ele trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi anume – să se încadreze în aspectul general al grădinii sau construcţiei, să nu fie alunecătoare, materialele din care sunt construite să fie rezistente la uzură, etc. În general se întrebuinţează pavele de beton de diferite culori, piatra, betonul armat, cărămizile, rondele de lemn tare, etc. Dalajul se amplasează pe un strat de nisip de circa 6-8 cm grosime pe aleile de pietoni şi pe o infrastructură de beton pentru aleile destinate autovehiculelor. Grosimea dalajului pe strat de nisip trebuie să fie de circa 4- 8 cm grosime pe aleile pentru pietoni, cea a dalajului pe infrastructură de beton de 2- 4 cm, iar a dalajului pentru rondele de lemn de 10 – 15 cm.

Dalele pot fi amplasate astfel încât , între ele, să existe spaţii de pământ vegetal de circa 5 cm lăţime, în care se seamănă gazon sau plante perene ( Campanula carpatica, Gysophila repens, Iberis sempervirens, Primula hortensis, Pzretrum tchiatchewii, Sedum acre, Vinca minor, Viola cornuta, etc). În ultima vreme peisagiştii şi firmele de amenajări au renunţat la înfiinţarea prin însămânţare , şi se folosesc cultivarea directă din răsaduri. Ca şi preţ de cost per lucrare nu este semnificativ raportat la calitate şi la posibilităţile ce le conferă aceasta ( se pot realiza direct combinaţii de culori deosebite, aliniamente într-o singură culoare, etc).

 

Autor Constantin Claudiu Bibliografie Arboricultură ornamentală şi arhitectură                     peisageră Prof.dr.docent V. Sonea Dr. Ing. L. Palade

Editura didactică şi pedagogică.

Comments are closed.