Fructul vitei de vie | Morfologia strugurilor

Strugurii sunt alcatuiti din ciorchine si boabe. Strugurii sunt asociaţii de fructe (boabe), rezultate din inflorescenţe, ca  urmare a transformării florilor prin fecundare.

Un strugure este format din aceleaşi părţi componente ca şi o inflorescenţă, cu deosebirea că locul florilor este luat de fructe (boabe). Strugurele este alcătuit, în principal, din ciorchine şi bace (boabe).Ciorchinele  reprezintă scheletul strugurelui şi este format din: peduncul (codiţă), rahis (axul strugurelui), ramificaţiile rahisului de ordine diferite şi pedicele (codiţe scurte).Codiţa strugurelui (pedunculul), în funcţie de soi, poate fi mai scurtă ori mai lungă (2,5-8 cm), lemnificată sau ierboasă. La o anumită distanţă de locul unde se prinde pe lăstar întâlnim pe codiţă un nod, de unde strugurii se rup mai uşor. La unele soiuri, de la acest nod porneşte un cârcel, care uneori poartă către vârf câteva boabe, devenind o aripioară a strugurelui. La maturarea strugurilor, pedunculul poate fi lignificat, semilignificat sau poate rămâne în stare erbacee.

Bacele ( boabele ) iau nastere prin dezvoltarea ovarelor. Acestea sunt prinse de burelet(rezultat prin sporirea dimensiunilor receptaculului) prin intermediul unui fascicul de vase libero-lemnoase. In cazul cand boaba se desprinde de pe burelet , la cele mai multe soiuri ramane o “pensula” din fascicul , a carei marime si culoare difera de la un soi la altul. Astfel , la soiul Bicane pensula este lunga si prinsa de putina pielita impreuna cu miez; la soiul Saperavi ea are culoarea rosie , cu toate ca mustul si miezul sunt necolorate ; aceasta se explica prin faptul ca la desprindere se rup si portiuni din pielita , care este intens colorata si transmite culoarea pensulei.

Gradul de rezistenta la desprindere a boabelor de burelet reprezinta un caracter important pentru productie si comertul cu struguri , mai ales pentru soiurile de masa , care trebuie sa aiba o rezistenta mare la transport. Forma bacelor se desavarseste la intrarea acestora in parga , cand devine specifica pentru fiecare soi. Acest caracter este determinat de relatia intre lungimea si grosimea boabelor , precum si de simetria partilor determinate de ele. Forma de baza a boabelor este sferica , pe care o intalnim la toate speciile salbatice. Prin selectie , insa, odata cu cresterea in dimensiuni a boabelor , s-a modificat si forma lor. Chiar la boabele alungite se inregistreaza mari variatii , dupa cum lungimea maxima a diametrului mic este la mijloc , mai aproape de baza sau varf ; boabele pot fi elipsoidale , ovoidale sau invers ovoidale.

Culoarea bacelor reprezinta un caracter ce manifesta mari variatii de nuante , incepand de la verde pana la negru , trecand prin galben, auriu , roz , gri , violet etc. Odata cu trecerea vitei de vie in cultura si schimbarea conditiilor de viata a plantelor , au putut fi izolate numeroase variatii mugurale , care cu timpul au devenit soiuri , avand un colorit mai deschis decat speciile de la care descind.

Culorile de baza care sunt cel mai des intalnite la diferite soiuri raspandite in cultura sunt :

–          Verde , completat cu galben-auriu sau citron , ca la Chasselas dore , Riesling italian , Feteasca alba , Tamaioasa romaneasca ;

–          Roz deschis , ca la Braghina sau mai inchis , ca la Rosioara , Chasselas roz ;

–          Gri , cu nuanta rosiatica , ca la Pinot gris ;

–          Neagra inchis , ca la Negru moale , Negru vartos , Cabernet Sauvignon.

Intensitatea cu care sunt colorate boabele se datoreste , in mare parte , luminozitatii. De aceea , strugurii care sunt expusi mai bine razelor solare au coloritul mai viu. Datorita acestui fapt se recomanda ca in cazul soiurilor de masa , la intrarea in parga , sa se rareasca aparatul foliar in dreptul strugurilor pentru a se colora mai bine , ceea ce mareste substantial valoarea lor comerciala. Soiurile negre de vin , cand sunt amplasate pe coaste cu expozitie sudica bine insorita , produc struguri mai intens colorati si dau vinuri mai atractive. Clasificarea strugurilor se realizează după două criteria: după formă, după mărime şi după aşezarea boabelor pe ciorchine.După formă strugurii pot fi cilindrici, conici, cilindro-conici, aripaţi, rămuroşi sau bifurcaţi . Forma strugurilor este dată de lungimea ramificaţiilor de ordinul unu care diferă pe toată lungimea axului astfel: dacă ramificaţiile de ordinul unu au aceeaşi lungime pe tot axul rezultă forma cilindrică, dacă ramificaţiile de ordinul unu sunt mai lungi la partea dinspre peduncul şi descresc treptat către partea terminală a axului rezultă forma conică etc.

Marimea bacelor reprezinta un caracter cu deosebita insemnatate pentru soiurile de masa. Aceasta insusire se determina prin dimensiuni , greutate si volum. Omul poate interveni prin amplasarea soiurilor in cele mai favorabile conditii de mediu si poate spori marimea lor , prin irigare , ingrasaminte etc.

Consistenţa miezului poate fi cărnoasă (la majoritatea soiurilor pentru masă) sau zemoasă, suculentă (la soiurile pentru vin). La maturitatea deplină boabele au un gust dulce acrişor, uneori asociat cu un gust ierbos, tămâios sau foxat, caracteristic anumitor soiuri. Din punct de vedere  anatomic  bobul este format din pericarp (partea comestibilă a bobului) şi seminţe. Pericarpul, la rândul său, este alcătuit din epicarp (pieliţă), mezocarp şi endocarp. Dupa dimensiuni , boabele pot fi :

–          Foarte mici , cand au diametrul sub 6 mm ;

–          Mici , cand diametrul este intre 6 – 12 mm ;

–          Mijlocii , cand au diametrul intre 12 – 18 mm ;

–          Mari , cand diametrul este intre 18 – 24 mm ;

–          Foarte mari , cand diametrul depaseste 24 mm.

Pentru a stabili marimea boabelor prin greutate , se fac cantariri , determinandu-se numarul de boabe care intra intr-un kg de struguri. In urma cercetarilor facute , boabele sunt :

–          Mici , bune pentru vinificatie cand intr-un kg intra 450 – 1 000 boabe ;

–          Mijlocii , cu insusiri mixte , intr-un kg intra 300 – 450 boabe ;

–          Mari , de masa , intr-un kg sunt mai putin de 300 boabe.

Gustul si aroma sunt particularitati care se apreciaza pe cale organoleptica. Dintre acestea , gustul este determinat de relatia care exista la un moment dat intre cantitatea de zaharuri si aciditate. Acest raport gluco-acidimetric se schimba necontenit , odata cu parcurgerea fazelor de vegetatie si sub influenta conditiilor de mediu. Strugurii de masa se pot recolta cand reusesc sa acumuleze cel putin 150 g la litru zaharuri si cand aciditatea scade cel putin pana la 5 g la mie. Soiurile de vin sunt cu atat mai valoroase , cu cat reusesc sa acumuleze masi multe zaharuri si cand aciditatea nu coboara sub 4 g la mie.

Pe langa gustul obisnuit de acru sau dulce , multe soiuri au gust specific , determinat de acumularea unor substante aromate in pielita , ca cel intalnit la Tamaioasa romaneasca , Muscat Ottonel , Chasselas musque , Muscat de Hamburg sau gust foxat , ca la Lidia , Isabella ; gust ierbos , cum intalnim la Cabernet Sauvignon etc. Aroma din boabe sporeste de  la limita nordica a culturii vitei de vie spre sud , pe masura ce creste temperatura si intensitatea luminii. Asa se explica faptul ca vinurile din podgoriile sudice sunt mai aromate si mai grele decat cele din podgoriile nordice.

 Bibliografie:

 Gherasim Constantinescu , Olga Alexei , Gh.Anghel , Camelia Boureanu , AMPELOGRAFIA R.S.R. , Editura Academiei R.S.R., Bucuresti , 1970

Viticultura, Editura Bucuresti 2011, Şef lucr. dr. BUCUR GEORGETA MIHAELA

Comments are closed.