Funcțiile utilitare ale unor zone verzi

Anumite categorii de amenajări au ca scop protecția unor obiective speciale, a resurselor hidrologice și a terenurilor.

În zonele industriale se prevăd plantații speciale cu funcția de diminuare a propagării nocivităților către teritoriile învecinate ; constituite din specii rezistente la poluare, ele se amplasează în principal pe direcția vânturilor dominante. Unele întreprinderi industriale alimentare, cele ale industriei farmaceutice pentru prepararea serurilor, vaccinurilor și antibioticelor, stațiile industriale de producere a miceliului de ciuperci comestibile necesită amenajarea de zone verzi pentru protecția proceselor de producție și evitarea contaminărilor cu germeni microbieni pe cale atmosferică. De asemenea, bazinele deschise de apă ( acumulările ) din surse de suprafață și instalațiile centrale de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să dispună de perdele de protecție sanitară.

Pe traseele drumurilor și șoselelor, în zonele de rambleu și de văi abrupte, prin plantații se asigură consolidarea terenurilor și în același timp securitatea traficului (barieră fizică, jalonarea traseului, protecție împotriva vântului în anumite sectoare etc). În lungul autostrăzilor, uneori se dispun perdele antifar separând sensurile de circulație, iar în vecinătatea localităților se amplasează perdele antifonice din vegetație deasă, multietajată.

Prin amenajarea de zone verzi se poate realiza îmbunătățirea și valorificarea unor terenuri neproductive sau neconstruibile ; plantațiile de arbori și arbuști sunt utilizate pentru fixarea alunecărilor de teren și a solurilor nisipoase instabile , pentru asanarea terenurilor mlăștinoase, alegându-se speciile adevate acestor folosințe. Unele terenuri degradate antropic, ca cele pe care s-au depozitat reziduuri ( de exemplu, haldele de steril sau depozitele vechi de deșeuri menajere ), pot fi transformate în terenuri utile și salubre prin „înverzire” , cu anumite măsuri speciale, menite să asigure condiții pentru vegetație.

În prezent, în lume , dar și în țara noastră, a apărut problema dezafectării și părăsirii unor întreprinderi industriale care ocupă suprafețe importante de teren, urâțite de peisajului arid și dezolant al halelor și instalațiilor tehnologice în degradare. Astfel de situații au generat în unele țări diferite proiecte de redare în folosință a teritoriilor în cauză, fie prin schimbarea destinației construcțiilor pentru alte profile economice, fie prin „ecologizarea”  spațiilor ; în acest din urmă caz sunt implicate și amenajările peisagistice, menite să aducă elemente ale naturii vii în aceste situri moarte și să atenueze impactul vizual al aglomerărilor de conducte și al construcțiilor industriale, permițând în același timp și integrarea anumitor folosințe specifice spațiilor verzi.

Acestor aspecte menționate li se poate adăuga latura utilitară a unor zone verzi ca furnizoare de materii prime vegetale pentru industria farmaceutică, cosmetică și alimentară ( situate în teritorii nepoluate) și pentru industria lemnului ( numai pădurile de agrement , supuse unui anumit regim de tăieri, strict controlat de autoritățile forestiere). Funcții utilitare specializate au întreprinderile de producerea materialului săditor și a semințelor ( pepinierele de arbori și arbuști și anumite baze de producție floricolă), absolut necesare pentru înființarea și întreținerea spațiilor verzi.

Autor Constantin Claudiu

Publicat 05.09.2011

Bibliografie : ‚ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ. Dr. Ana- Felicia Iliescu

Editura Ceres 2003.