Masive de arbori şi arbuşti

Masivele sunt plantaţii mari, alcătuite dintr-un număr mare de exemplare, în general cu densitate mare. Pot fi : – masive de arbori, masive de arbori şi arbuşti sau masive de arbuşti.  In cuprinsul spatiilor verzi se vor folosi in cadrul proiectelor de amenajare : grupe , palcuri , masive , paduri , dumbravi etc.

Masivele se vor proiecta in cadrul compozitiilor pentru incadrarea perspectivelor , de-a lungul marilor alei , pe marginea limitelor parcurilor , pentru mascarea si protejarea unor obiective , cu scop de izolare fonica si protectie antipoluanta etc. Masivele alcatuiesc grupari care nu pot sa fie prinse cu privirea dintr-un singur punct aflat in imediata apropiere si la acelasi nivel cu masivul. Se recomanda ca la amenajarea masivelor 30-35 % din specii sa fie conifere , 65-70% foioase. O atentie deosebita se va acorda speciilor de la marginea masivului : port frumos , inflorire bogata , mozaic interesant al frunzelor etc.

Arbustii si plantele agatatoare vor putea intregi compactitatea lizierei masivelor. Modalitatea de amplasare a vegetatiei in cadrul masivelor trebuie sa respecte urmatoarele reguli :

–         Pe terenurile denivelate se evita simetria ;

–         Masivele care marginesc aleile trebuie sa dea impresia unui singur corp ;

–         Se evita lizierele uniforme ;

–         In interiorul masivelor speciile se grupeaza ;

–         Exemplarele izolate sunt specii din componenta masivelor ;

–         Relieful general al masivelor trebuie sa urmeze nivelmentul solului ;

–         In cadrul grupurilor se evita distantele egale si alinierea ;

–         Se evita posibilitatea divizarii echivalente a grupurilor ;

–         Exemplarele izolate trebuie sa creeze impresia unei diseminari naturale.

Masive de arbori şi arbuşti

 -structură complexă : arbori de diferite talii şi arbuşti de diferite talii, în funcţie de

întinderea masivului şi de importanţa volumetrică dorită.

–arhitectonica masivului este etajată, descrescând spre exterior.

–dispunerea în plan a exemplarelor este neregulată.

-una din speciile arborescente trebuie să fie dominantă cantitativ.

În general arbuştii se amplasează la periferia masivului mixt, unde condiţiile de lumină sunt mai bune. Pe partea nordică a masivului se aleg specii tolerante de umbră. Uneori, în cazul masivelor străbătute de alei, se pot prevedea grupuri de arbuşti toleranţi de umbră, în interiorul masivului, lângă alee.

Masive de arbuşti

 Forma în plan este în general neregulat alungită, cu lăţimea maximă de 6-8 m. Structura :

– omogenă ( specie unică ) – exemplu: arbuşti semitârâtori (Cotoneaster dammeri,

Juniperus horizontalis ş.a. ), arbuşti erecţi – când dimensiunile amenajării peisagistice sunt mari.

– heterogenă – din câteva specii, din care una dominantă ca arie ocupată. –

Distribuţia etajată a speciilor, în funcţie de direcţiile de observare.

Distanţe: pentru arbuştii de talie medie-mare : 0,75 – 1,5 m. pentru plante cu diametru mic : 0, 3 – 0,75 m.

Se pot alcătui şi mase de arbuşti scunzi conţinând în interior câteva exemplare grupate de arbuşti înalţi.

In cuprinsul masivelor nu se va cauta o diversitate de culori care sa impestriteze masivul. In acest scop se alege un sortiment mic de nuante de culori care se va evidentia prin cateva pete contrastante. Atunci cand insa dorim sa avem o impresie mare de volum si masivitate , se vor evita culorile pestrite sau grupele de culori mai deschise , care sectioneaza masivul.

La compunerea masivelor se va avea in vedere ca plantele situate in lumina se apropie de observator , iar cele din umbra se indeparteaza de acesta , ca perspectiva capata adancime si relief daca incadrarea se face cu specii inchise la culoare si daca in fundal se amplaseaza specii de culoare deschisa. In cuprinsul masivelor se va tine seama ca arborii inalti sa nu mascheze pe cei scunzi ; formele inalte se vor folosi pentru mascarea unor obiective , pentru crearea de siluete , pe marginea axelor de compozitie , pentru sublinierea intrarilor etc.; formele scunde se folosesc pe fundul denivelarilor , in contrast cu speciile inalte de pe maluri , pentru accentuarea efectului speciilor inalte ( de exemplu , Juniperus horizontalis langa Juniperus communis var suecica).

Asociatiile de volume se fac dupa mai multe criterii : volume compacte cu cele penetrabile , cele regulat geometrice cu cele avand coronamentul neregulat , cele inalte cu cele dezvoltate pe orizontala , cele dinamice cu cele statice. La aceste asociatii se va avea in vedere ca forma obiectului vizat va fi cu atat mai evidenta , cu cat contrastul cu alt obiect va fi mai pregnant ( de exemplu , formele columnare ale unor arbori se evidentiaza cu atat mai mult , cu cat alaturi de ei se gasesc specii dezvoltate pe orizontala). La asociatiile de volume se va tine seama de legea echilibrului.Astfel , un grup de arbori inalti poate echilibra efectul greoi al unei cladiri mari , totul fata de o axa imaginara.

Publicat 06/02/ 2013

Bibliografie

Vasile Sonea , Laurentiu Palade , Arboricultura ornamentala si arhitectura peisagera ,  Bucuresti 1969