Pergolele și colonadele

Sunt din ce în ce mai des  folosite în amenajările peisagere şi au funcţii din cele mai practice, de la simplul element arhitectural decorativ ataşat casei dvs, ori element de recreere prin umbra creată, sau suport pentru plantele de grădină căţărătoare. Pergolele oferă întotdeauna o ambianţă plăcută ,fiind plăcute privirii şi tot mai populare în grădinile amenajate din ţara noastră, chiar dacă efortul financiar nu este din cel mai uşor. Sfatul nostru ar fi să studiaţi cu mare atenţie locul unde amplasaţi această pergolă, utilitatea ei şi mărimea ei în spaţiu pentru o încadrare corespunzătoare.

Pergolele sunt construcții decorative sub formă de stâlpi sau coloane reunite în partea superioară prin elemente ușoare de legătură ; prin aliniere în șiruri regulate ele alcătuiesc galerii sau bolți deasupra unor alei sau arii de staționare.  Pergolele servesc ca suport pentru plantele urcătoare, realizând un decor vertical și în același timp, un anumit grad de umbrire. Uneori se folosesc pergole unilaterale ( cu un singur rând de stâlpi), de exemplu, mărginind o terasă, o grădină etc.

Ele pot face tranziția între o clădire și o grădină, pot adăposti un spațiu de odihnă, pot amplifica importanța arhitecturală a unui terase, pot fi elementele de bază ale unui sector de compoziție geometrică ș.a.

Alegerea poziției pergolelor se face în concordanță cu orientarea liniilor de perspectivă – lateral, încadrând o vedere principală sau în fundal. De asemenea, din spațiul acoperit al pergolei trebuie să se deschidă priveliști asupra scenelor peisajului apropiat sau mai îndepărtat.

Se folosesc diferite tipuri de pergole, în acord cu rezolvarea stilistică a zonei :

-pergole rustice din lemn rotund nefasonat, cu diametrul de 10-15cm ;

-pergole din lemn fasonat ; exemplu de pergolă ușoară pentru o alee îngustă : stâlpi cu secțiunea de 10-12 cm și înălțimea de 2,20-2,60 m , distanțați la 1,40-1,80 m ; ei susțin grinzi de legătură cu secțiunea de 8-10 cm ; grinzile depășesc în mod egal stâlpii de o parte și alta a pergolei cu 25 cm. Distanța longitudinală dintre stâlpi este de 2-2,5 m. Pentru deschideri mai mari ale pergolelor, se folosesc grosimi mai mari atât pentru stâlpi, cât și pentru șarpanta orizontală ;

-pergole cu stâlpi construiți din : coloane de piatră tăiată artistic ; zidărie din piatră cioplită rectangular sau placată cu piatră cioplită; zidărie de cărămidă. Stâlpii, cu înălțimea minimă de 2,20 m, au secțiunea rotundă, pătrată sau dreptunghiulară. Grosimea lor este în funcție de materialele folosite, evitându-se stâlpii prea masivi. Deschiderea maximă este de 3 m, iar intervalele dintre pergole sunt de 2,5 – 3 m. Șarpanta este din lemn fasonat.

Pentru alei mai largi se pot utiliza pergole incomplete, lipsite de grinzile transversale. Stâlpii componenți ( în general construiți ), susținând sau nu elementele din grinzi scurte, pot fi reuniți longitudinali prin lanțuri decorative sau printr-un zid bazal. Au roluri asemănătoare cu pergolele în ceea ce privește ornamentarea cu plante urcătore, mai puțin umbrirea. În raport cu deschiderea mai mare a aleii, coloanele pot fi mai înalte decât ale unei pergole tip galerie.

În multe grădini se preferă pergolele din lemn, pentru că se încadrează mai natural în peisaj și convin unor spații relativ mai mici, unde stâlpii construiți au o aparență greoaie. Pentru o mai mare durabilitate, stâlpii de lemn se montează în beton, prin interpunerea unui element metalic care distanțează puțin baza față de sol sau pavaj, evitându-se astfel stagnarea apei din precipitații.

Un tip aparte de pergolă îl constituie galeriile arcuite din metal, care, servind ca suport plantelor urcătoare realizează un spațiu umbrit și în același timp aerat. Pergolele se dispun mai adesea în sectoare cu rezolvare geometrică, aranjate în linie dreaptă, în unghi ( mai adesea de 90 grade) sau în arc de cerc, în funcție de locul și rolul lor în compoziție.

Colonadele, specifice stilului arhitectural, sunt ansambluri decorative din coloane clasice ( mai rar moderne), dispuse în unul sau mai multe șiruri, uneori reunite printr-un postament comun. Ele pot contura un spațiu geometric, pot constitui un fundal sau o încadrare pentru un monument, grup statuar, oglindă de apă, flacără veșnică etc., conferind compoziției un aspect arhitectural deosebit.

Autor Constantin Claudiu

Publicat 01.09.2011

Bibliografie „ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ.dr. Ana – Felicia Iliescu , editura Ceres 2003.

Foto : www.garden-wood.ro