Spatiile verzi de folosinta generala

Parcurile de cultura si odihna fiind destinate  pentru recrearea  unui numar mare de persoane si incluzand obiective cu mare  frecventa de public, trebuie amplasate si proiectate tinand cont de anumite principii.

Astfel, amplasamentul trebuie sa evite zonele de mare aglomeratie urbana,  dar sa permita frecventarea parcului  fara deplasari de lunga durata cu mijloacele publice de transport . de asemenea , trebuie sa inlesneasca o usoara racordare , instalare si functionare a dotarilor edilitare ( apa , canalizare , instalatii  electrice , telefon etc.). In organizarea interioara a parcului se ia in consideratie un coeficient de aglomerare maxima de 300 vizitatori/ha pentru zona de odihna activa si 160 vizitatori/ ha pentru zona de recreare pasiva.

Numarul  de intrari si amplasarea lor se coreleaza cu capacitatea proiectata  a parcului si cu structura stradala invecinata ( intersectii , artere de mare circulatie.) Reteaua de circulatie cuprinde si alei carosabile , pentru  deservirea obiectivelor importante. Numarul si traseul acestora este limitat la strictul necesar. Sistematizarea terenului parcului trebuie sa respecte anumite principii si norme.

Astfel , obiectivele de mare afluenta a publicului , – teatre, cinematografe, expozitii- se amplaseaza periferic, avand alei de acces corespunzator dimensonate si parcaje la limita parcului. Zonele de distractie si restaurantele se amplaseaza in locuri usor accesibile, la distanta convenabila de sectoarele linistite ale parcului, rezervate plimbarii si odihnei. Bibliotecile in aer liber trebuie sa beneficieze  de o pozitie  mai izolata, protejata de plantatii pentru diminuarea zgomotelor. Pentru terenurile de sport se aleg locuri plane , situate  de preferinta perimetral, in apropierea arterelor principale de circulatie. Sectorul administrativ-gospodaresc ( sere, rasadnite , cladiri etc.) se amplaseaza izolat de parcul propriu-zis, preferabil in afara limitelor parcului , in imediata apropiere.

Structura parcului de cultura  si odihna trebuie sa asigure o repartitie teritoriala echilibrata a diferitelor elemente componente. Astfel ponderea plantatiilor ( suprafete  gazonate , arbori , arbusti) este de66-77% din suprafata  totala; aleile ocupa 10-12% , piesele de apa 5-10%, trenurile sportive 5-8% , constructiile 3-4%.

Padurea-parc. Situata in afara perimetrului orasului, repreinta cel mai vast spatiu verde , rezultat prin amenajarea  pentru odihna si agrement a masivelor forestiere existente in raza de folosinta a orasului. Transformarea padurii in parc se face cu interventii minime asupra cadrului natural, astfel incat amplasarea diferitelor utilitati sa nu comporte defrisari importante. In cadrul unei paduri-parc  reteaua de drumuri rustice si alei de plimbare (pe jos, cu bicicleta , calare) nu trebuie sa depaseasca 4 % din suprafat. Parcajele si caile rutiere de acces trebuie  sa fie situate la limita padurii.

Amenajarile interioare cuprind adaposturi pentru vizitatori, terenuri de camping, gradini zoologice si botanice, terenuri de sport , amenajari nautice ( daca exista lac) etc. Ariile de joc si sport sunt prevazute in spatiile degajate , neplantate detinand pana la 5 % din suprafata totala. In cadrul padurilor-parc de mare intindere  se pot amenaja  tabere de vara pentru copii si tineret, centre sportive, hoteluri , restaurante.

Spatiile verzi din cuprinsul arterelor de circulatie. Pentru a ameliorarea si estetica ambiantei urbane  caile de circulatie sunt insotite de plantatii de diferite categorii , de la simple aliniamente de arbori , pana la  fasii de spatii verzi cu latimi diferite, in functie  de caracterul si importanta arterei. In conditiile cresterii traficului rutier , sistematizarea urbana trebuie sa asigure conditii de plantare cu arbori pe circa de 60% din numarul total de strazi in orasele de campie si 40 % in cele de munte.

Plantatiile de aliniament au roluri multiple : de decorare arhitecturala a strazilor , de protectie  ( contra insolatiei, poluarii rutiere , vantului , zgomotului) , de separare a cailor pentru pietoni si a zonei cladirilor de traficul stradal , de compartimentare interioara a arterelor de circulatie ( separarea sensurilor , separarea diferitelor categorii de vehicule).

Tipul  de plantatii in aliniament depinde si de : latimea si compartimentarea strazii, intensitatea circulatiei rutiere, intensitatea circulatiei pietonilor, numarul de etaje ale cladirilor, cadrul arhitectural al strazii. Se folosesc urmatoarele tipuri de plantatii:

-aliniament cu un singur rand de arbori( cel mai des intalnite)

-aliniament cu mai multe randuri de arbori (2-4 mai frecvent   2);

-aliniament de gard viu continuu;

-aliniament mixt de arbori si gard viu.

Plantatiile de aliniament pot fi dispuse in mod diferit pe ambele laturi ale strazii sau unilateral ( cand trotuarele sunt asimetrice sau strada este mai ingusta); pe laturi si pe fasii de compartimentare a arterei de circulatie; aliniament dublu sau multiplu, situat central; doua aliniamente simpe separand 3 cai de circulatie. Liniile de arbori din  cuprinsul unei strazi sunt  alcatuite din aceeasi specie. Pe arterele lungi se admite schimbarea esentei la modifcarea directiei sau dupa intersectia cu alta strada , iar pe  arterele  largi  cu mai multe cai , in aliniamentele centrale se pot planta aliniamente de arbori este de 3 m.

In cadrul aliniamentelor , de regula se pastreaza distante egale intre arbori; fac exceptie situatiile obligate- intrari carosabile, curbe, incrucisarile de strazi-  unde intervalele se maresc  pentru asigura vizibilitatea.

Distantele de plantare ; intre arbori, in functie de dezvoltarea speciei 3-12 m (2/3 din inaltimea maxima) , astfel incat distanta intre coronamentele arborilor maturi sa fie de circa 1 m; distanta fat de cladiri- minimum 6 m , iar fata de partea carosabila – minimum 1 m.

Pentru arborii plantati pe un rand, sunt necesare fasii nepavate , cu latimea de 1,5 -2 m sau spatii individuale nepavate , de minimum 2 mp, pentru a permite accesul apei si aerului la radacini.

In cazul aliniamentelor duble , fasiile de sol nepavat trebuie sa fie de minimum 2, 5 m latime , iar distantele intre arbori cu 25 % mai mari fata de cele din aliniamentele simple.

Pentru gardurile vii stradale fasia de pamant descoperita este de 0, 75-1,5 m , in functie de alcatuirea gardului ( un rand sau doua de arbusti).

La proiectarea si realizarea plantatiilor de aliniament se iau in considerare si distantele minime fata de instalatiile subterane urbane- cabluri electrice , tevi si conducte pentru gaze , alimentare cu apa, canalizare , termoficare- (2m pentru arbori si 1,5 m pentru arbusti) ; de asemenea se tine cont de pozitia diferitelor elemente ale instalatiilor aeriene ( stalpi pentru lumina , telefonie  etc. cabluri electrice).

Speciile de arbori pentru strazi trebuie sa aiba talie medie , portul regulat , triunchiul drept si coronamentul la cel putin 2,5 m inaltime , sistemul radicular dezvoltat in profunzime (si nu trasant , deoarece ridica pavajul), infrunzire de lunga durata , perioada scurta de cadere a frunzelor ; se evita speciile  ale caror flori si fructe murdaresc strada sau incomodeaza pietonii. Pe langa aceste cerinte , se impune alegerea  speciilor adaptate conditiilor climatice ale zonei si cu buna rezistenta biologica in conditiile mediului urban ( la seceta, radiatia calorica a pavajelor , poluare atmosferica , boli si daunatori etc. ).

Fasiile plantate in lungul arterelor de circulatie au latimea minima de 6 m si pot fi dispuse axial , despartind doua parti carosabile , sau lateral , avand incluyse trotuarele.

In cazul unor latimi laterale mai mari ,se pot amenaja alei pentru pietoni , terenuri de joc pentu copii , spatii cu banci etc. Plantatia, grupand arbori, arbusti, flori, este dispusa in variate moduri( liber , geometric sau in grupuri cu compozitie libera dar respectand o anumita ritmicitate).In functie de necesitatile perpectivei , fasia axiala poate fi alcatuita numai  cu plantatie joasa, flori  sau combinatii de flori , arbusti , garduri vii joase, alternand cu spatii gazonate. Este indicat ca aceste  fasii verzi , adiacente arterelor de circulatie , sa faca legatura intre scuaruri , gradini , parcuri , asigurand in acest fel continuitatea retelei de spatii verzi urbane.

  Proiect amenajare Parcul Tineretului Bucuresti

Proiect amenajare Parcul Morarilor Bucuresti

Bibliografie

Arhitectura peisajelor, Negrutiu Filofteia, Universitatea Brasov , 1976

Arhitectura peisajului, J.O. Simonds, Editura tehnica Bucuresti,1967

Arboricultura ornamentala si arhitectura peisagera , Prof.dr. doc. V. Sonea, Conf. dr. ing. L. Palade, editura didactica si pedagogica

Publicat 29/ 01/ 2013

Foto www.iseoverde.ro

www.guardian.co.uk