Tipurile de spaţii verzi
Sistemul de spaţii verzi al unui oraş este alcătuit din diferitele categorii de amenajări, cu amplasamente şi mărimi variate şi destinate îndeplinirii anumitor funcţii. Există de asemenea , zone verzi , independente de sistemul verde urban , situate la distanţe mai mari faţă de localităţi şi care au funcţii speciale: plantaţiile căilor rutiere şi feroviare, unele amenajări turistice, etc.
La crearea oraşelor noi , aplicarea principiilor moderne ale urbanismului permite conceperea şi realizarea unui sistem eficient de zone plantate , integrat structurii urbane. În oraşele vechi, aglomerate, deficitare în parcuri , creşterea suprafeţelor de spaţii verzi se realizează mai ales în noile cartiere care se dezvoltă către periferie.
Spaţiile verzi din interiorul localităţilor cuprind : parcuri, grădini, scuaruri, fâşii verzi şi aliniamente stradale de arbori, plantaţii în jurul unor dotări publice, plantaţiile din ansamblurile de locuinţe, amenajările peisagistice din incintele instituţiilor, întreprinderilor, unităţilor social-culturale, expoziţiilor, grădinilor zoologice, plantaţiile aferente cimitirelor, bazele de producţie floricolă şi arboricolă şi alte plantaţii.
Unele amenajări , restrânse ca supprafaţă , au caracter temporar, fiind realizate în scop de salubrizare şi înfrmuseţare, ca etapă de tranziţie pe terenuri virane , după demolarea unor edificii.
În cazul staţionilor turistice şi balneo-climaterice , spaţiile verzi cuprind toate zonele plantate , situate în interiorul perimetrului acestora.
Spaţiile verzi din exteriorul localităţilor cuprind : zone de agrement ( păduri-parc, păduri de agrement, ştranduri, etc), plantaţii de-a lungul căilor de transport rutier şi feroviar, plantaţii de protecţie ( a apelor, solului, localităţilor, staţiunilor balneo-climaterice) şi unele spaţii verzi , menţionate în categoria anterioară , dacă sunt situate în afara localităţilor ( pepiniere, spaţii verzi ale unor staţiuni de cercetare, etc).
În raport cu accesbilitatea populaţiei , amenajările peisagistice pot fi :
-publice – de exemplu parcurile, grădinile şi scuarurile publice, spaţiile verzi stradale, etc.
– cu acces limitat – parcurile şi bazele sportive, amenajările peisagistice din incintele instituţiilor,întreprinderilor, hotelurilor şi restaurantelor, grădinile botanice şi zoologice, spaţiile verzi de pe lângă complexele de locuit, grădinile locuinţelor individuale, etc. Unele dintre acestea au caracter privat.
Amenajările publice sunt administrate de primării, iar cele cu acces limitat , de către persoanele juridice sau fizice cărora le sunt atribuite spre folosire sau sunt administrate de către proprietari.
După funcţii, spaţiile verzi sunt profilate diferit:
– Amenajările peisagistice recreative – scuaruri, grădini şi parcuri publice, păduri parc, păduri de agrement, spaţiile verzi pentru copii şi tineret, etc.
– Spaţii verzi cu profil specializat – grădini botanice , grădini şi parcuri dendrologice, rozarii, parcuri expoziţionale, parcuri şi grădini zoologice, amenajările din cimitire şi de pe lângă crematoriile umane.
– Spaţiile verzi de înfrumuseţarre – pe lângă instituţiile administrative, culturale, de învăţământ, de cercetare, etc, pe lângă întreprinderi, locuinţe, unele spaţii verzi stradale, etc.
– Spaţii verzi de protecţie şi utilitare – plantaţiile căilor de comunicaţie, plantaţii de protecţie aferente cursurilor şi acumulărilor deschise de apă, plantaţii de consoliodare a unor terenuri, perdele de protecţie, pepiniere, bazele de producţie floricolă pentru plantele de exterior, gazoniere.
Autor Constantin Claudiu
Publicat 21.11.2011
Bibliografie „ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ.dr. Ana – Felicia Iliescu , editura Ceres 2003.
