Elementele componente ale spaţiilor verzi III.

Elementele componente ale spaţiilor verzi  III.

 


6.Vegetaţia arborescentă este unul din cele mai importante elemente ce intră în compoziţia parcurilor şi grădinilor. Arhitectul peisagist trebuie să ţină seama în cadrul compoziţiei de – longevitate, înalţime, rapiditatea de creştere, forma coronamentului şi evoluţia în timp, desimea coroanei, colorit ( scoarţă, lujeri, frunze , flori , fructe) , data înfloririi, fructificării,  de plasticitatea învelişului vegetal etc. O plantă lemnoasă poate fi decorativă, distigându-se prin unul sau mai multe caractere deosebite. Astfel sequoia se remarcă prin înălţimea sa , stejarul prin masivitate şi longevitate, mesteacănul prin coronamentul  său delicat şi prin culoarea tulpinii, chiparosul ( thuja) prin regularitatea dispunerii ramurilor, coniferele prin persistenţa frunzelor, molidul argintiu prin coloraţia acelor, forsthyţia prin înflorirea timpurie etc. Vegetaţia lemnoasă are pe lângă o frumuseţe individuală, o largă posibilitate de dezvoltare a acestor calităţi în cadrul amestecurilor şi compoziţiilor.

7.Vârsta arborilor trebuie luată în considerare de către arhitectul peisagist în cadrul compoziţiei pe care o execută, deoarece sunt specii care vegetează timp de peste 1000 de ani ( de exemplu tisa- taxus baccata , maslinul etc.), în timp ce altele  ( plopul, mesteacănul etc) trebuie să fie înlocuite dupa 100 – 150 de ani. Multe specii o dată cu vârsta , îşi schimbă înfăţişarea (pinul ), şi compoziţia îşi modifică forma. În parcuri este indicat a se planta un sortiment de specii de bază mai longevive, care se amestecă intim şi cu prudenţă, pentru a nu se crea o dată cu trecerea timpului un peisaj neregulat.

8.Înălţimea arborilor este un element ce variază nu numai de la specie la specie, dar şi în conditiile staţionale. Speciile de talie înaltă trebuie folosite în crearea boschetelor, pâlcurilor, masivelor, pentru obţinerea unor accente pe verticală, pentru mascarea unor obiective înalte etc. Arbuştii se folosesc pentru crearea stării de masivitate sub coronamentul arborilor, pentru garduri vii de diferite înălţimi etc.

9. Rapiditatea de creştere , element pe care arhitectul peisagist trebuie să-l ia în considerare la crearea amestecurilor, diferă mult de la specie la specie. Astfel oţetarul, salcâmul, mesteacănul, arţarul american, laricele, scoruşul, plopul, etc. Cresc foarte repede în tinereţe în raport cu stejarul , molidul, jugastrul, tisa etc. Amestecul intim de specii repede crescătoare cu cele încet crescătoare nu prea este indicat în parcuri  deoarece, pe de o parte ele se pot elimina între ele, iar pe de altă parte, pot duce la formarea unor grupe neregulate.

10. Exigenţele staţionale sunt diferite de la plantă la plantă. Adeseori, ăn centrele populate unde se creează spaţii verzi , plantelor li se mai cere o rezistenţă sporită la gaze, praf, fum, etc, de care arhitectul peisagist trebuie sa ţină seama. În compunerea amestecurilor este necesar de ştiut rezistenţa la umbră a speciilor lemnoase. Din acest punct de vedere deosebim specii de umbră, de semiumbră, de lumină. Speciile de umbră ( bradul, fagul , lămâiţa )au coronamentul des, compact, pot fi plantate mai des în masive. Speciile de lumină ( salcâmul, glădiţa, laricele, mesteacănul etc) pier la o umbrire mai puternică, au coronamentul rar, penetrabil, se plantează mai rar. Plantele de semiumbră au caractere intermediare. Aceste cunoştinţe vor sta la baza creării amestecurilor , a distribuirii speciilor în masive, la dirijarea creşterii arborilor etc. Trebui menţionat că în masive închise, arborii se dezvoltă mai mult în înălţime, îşi formează un trunchi înalt şi o coroană strânsă la partea superioară a trunchiului , în timp ce arborii izolaţi dezvoltă un coronament mai larg şi mai ramificat care începe  mai des de la baza trunchiului. Atunci când se fac răriri, se va avea în vedere că arborii rămaşi reacţionează la această lucrare prin dezvoltarea de crengi lacome , formându-şi o nouă coroană , şi că puşi brusc în lumină , adeseori suferă.

 

 

 

Autor Constantin Claudiu Bibliografie Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră Prof.dr.docent V. Sonea Dr. Ing. L. Palade

Editura didactică şi pedagogică.

 

Comments are closed.