Funcțiile spațiilor verzi

Autor:  Gabriela  Chiorcea,  inginer  peisagist  

Zonele verzi variază considerabil, atât în funcție de tipul și dimensiunea acestora, cât şi datorită diversității de modele urbane de pe glob. Echilibrul dintre spațiile deschise și zonele construite este dat de particuraritățile geologice, climatice, hidrologice, topologice, de relief și de variatele tradiții culturale, dar și de modelele de viață pe care le au comunitățile respective (Cartea Verde privind Coeziunea Teritorială, 2008).  Realizarea climatului natural în spațiul urban, sau în afara acestuia, se fundamentează pe amenajarea, sau îmbunătățirea de spații verzi în orașe și de refacerea, sau extinderea cadrului natural, din exteriorul orașelor (Ana – Felicia Iliescu, 2006).  Aceste spații verzi îndeplinesc mai multe funcțiuni, acestea manifestându-se în cadrul ecologic (prin protecția mediului), istoric, cultural, social, sau economic (Ana – Felicia Iliescu, 2006).

Funcțiile de protecție Pădurile sunt ecosistemele naturale, care ocupă suprafețe mari de teren pe întreaga planetă şi sunt foarte importante pentru funcționarea întregii biosfere, precum și pentru păstrarea unor echilibre în natură, pentru viața și protecția omului. Rolul ecologic al zonelor verzi este esențial în menţinerea acestui echilibru om-natură. (Ana – Felicia Iliescu, 2006). Dacă în cadrul unul oraș spațiile verzi sunt puține și neechilibrat distribuite, atunci regimul termic este neprielnic, circulația naturală a aerului este redusă și uscăciunea atmosferei ridicată (vegetația ajută la creșterea umidității relative a aerului cu 7% – 14%).  Prin efectul de umbrire, vegetația lemnoasă din mediul urban atenuează temperaturile excesive ale aerului. De exemplu, o fâșie de arbori cu o lățime de 50m – 100m, poate răcori atmosfera, în perioadele calde, cu până la 3,5 0C, iar în perioada rece a anului, în zonele cu vegetație, temperatura aerului este mai ridicată, decât în spațiile deschise, deoarece vântul rece (Crivățul) este diminuat cu ajutorul vegetației.   Vegetația arboricolă mai are rolul de a apăra contra vânturilor puternice, diminuându-le foarte mult. Distanța pe care se întinde protecția împotriva vânturilor, dintr-o zonă cu vegetație este de 10 – 40 de ori mai mare decât înălțimea plantației respective (Ana – Felicia Iliescu, 2006).

Padure de foioase

Umbra binefacatoare a arborilor

Perdea de foioase pentru protecție contra prafului de pe terenurile agricole

O altă calitate pe care o au zonele verzi este aceea a ionizării atmosferei, cu ioni negativi, care sunt benefici pentru sănătatea oamenilor, influențând pozitiv psihicul și activitatea cardio-vasculară. Există multe plante arboricole, care produc ioni negativi, exemplu: Pinul, Salcia, Stejarul roșu, Mesteacănul, Molidul, Tuia, etc. Aceste spații verzi au și rolul de epurare fizică (prin reținerea prafului și al pulberilor din atmosferă), chimică (diminuează, prin absorbție, concentraţia de CO2, menținând echilibrul în atmosferă) și bacteriologică (frunzele rețin microorganismele, carte sunt apoi sterilizate prin ultraviolete). Poluarea fonică se diminuează de asemenea cu ajutorul maselor compacte de arbori. Această diminuare fonică este mai eficientă acolo unde sunt plantați arbori cu o coroană deasă, compactă, cu un frunziș mare și des.   Plantațiile de arbori și arbuști protejează, sau ameliorează solul, cu ajutorul sistemului radicular (rădăcinile), acestea ajutând la autoepurarea solului, prin absorbția unor poluanți, care ajung în pământ. Totodată, rădăcinile ajută și la fixarea solului, eliminând riscul de alunecare al acestuia (Salcâmul).

Perdea de protecție, din Salcâm, contra alunecarilor de teren

Parcul Andre Citroen, Paris, Franța.

       Funcțiile sociale ale amenajărilor peisagere – Vegetația din zonele verzi influențează benefic starea psihică a utilizatorului. Plantele pot fi admirate, pe parcursul anotimpurilor, începând cu perioadele de înmugurire şi continuând cu cele de înfrunzire și fructificare. Starea psihică este influenţată pozitiv şi de coloratura şi formele florilor, dar şi ale frunzișului, ramurilor și scoarței copacilor.  În ultimii ani, recreerea în spațiile verzi este din ce în ce mai căutată, mai ales de către locuitorii zonelor urbane. Aceste zone sunt, în general, cele din preajma locuințelor (parcuri, grădini, scuaruri, etc.), în interiorul orașelor, deoarece aceste spații verzi sunt mult mai rapid și lesne de accesat. Spațiile verzi din afara orașelor (păduri, parcuri mari, zone de agrement, etc.) sunt accesibile, cu precădere, la sfâtșit de săptămână, deoarece timpul necesar ajungerii în astfel de locuri este cu mult mai mare.

Coloritul de toamnă a arborilor din parc

            Parcul Güell, Barcelona, Spania

     Funcția estetică a amenajărilor peisagere – Partea estetică a spațiilor verzi, este realizată printr-o îmbinare armonioasă, după principii compoziționale și artistice, între vegetația propusă (forma coroanei și a scoarței, coloritul frunzișului, textura, florile, etc.) și design-ul elementelor construite (fântâni și bazine decorative, chioșcuri şi alte forme de  mobilier urban).  Cu cât acest demers în amenajările peisagere este mai reușit, cu atât aceste spații verzi produc apreciere și încântare, făcând vizitatorii să vină în număr cât mai mare.

Parcul Citadelle, Barcelona, Spania.

Perdea de protecție pentru stoparea raspandirii pulberilor toxice

Funcțiile utilitare ale unor amenajări peisagere – Există amenajări peisagere care au rolul de a proteja anumite zone.  În regiunile din jurul și din preajma zonelor industriale (chimică, farmaceutică, alimentară, etc.) sunt necesare plantații speciale, care au rolul de a diminua răspândirea pulberilor, a gazelor toxice, sau a germenilor microbieni, în zonele învecinate (Ana – Felicia Iliescu, 2006). Tot cu ajutorul plantațiilor, se pot curăța terenurile degradate prin agricultură, sau industrie.   Există şi plantații care stopează alunecările de teren din zonele deluroase sau prăpăstioase. În preajma acumulărilor cu apă potabilă, se amenajează perdele din vegetație care au rol sanitar.

 

 

 

Plantație pentru protecția solului.

Spațiile verzi funcţionează cel mai bine atunci când acestea stabilesc o relaţie directă între oameni şi spaţiul în care îşi petrec timpul liber, trăiesc, sau muncesc. De aceea, aceste sisteme verzi publice trebuie concepute, în aşa fel, încât echilibrul dintre ecologic și social să se mențină.

Bibliografie:

Arhitectura Peisageră, de Ana – Felicia Iliescu, apărută la Editura “Ceres”, București, în 2006.

Cartea Verde privind Coeziunea Teritorială, 2008 - http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag28/mag28_ro.pdf

Sursa imaginilor:

http://media.roportal.ro/forum/uploads/1110239836/gallery_4801_2_77871.jpg

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/copacul-minune-care-creste-rapid-nu-arde-usor-si-consuma-mult-co2-va-fi-plantat-in-romania.html

http://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2009/04/perdele-forestiere.jpg

http://silvicultorul.files.wordpress.com/2011/08/padure-de-salcam-la-varsta-de-6-ani-foto-1.jpg

http://ecoteraimpexcom.infoconstruct.ro/imagine_3924001.jpg.html

https://www.glamourapartments.com/blog/parc-andre-citroen/

http://www.oh-barcelona.com/en/blog/wp-content/uploads/2013/01/BARCELONA-JUNE-12-Park-Guell-a-municipal-garden-designed-by-Antoni-Gaudi-on-June-12-2011-in-Bar2.jpg

http://tabithaanddave.blogspot.ro/2011/10/very-maxy-adventure.html

 

 

 

 

 

 

Comments are closed.