Obtinerea vitelor de vie nealtoite | Inmultirea vitei de vie hibride

Vitele nealtoite , cunoscute mai mult sub denumirea de vite indigene sau vite pe radacini proprii ,sau vite hibride, se produc pentru plantarea terenurilor nisipoase , fara structura , imune la filoxera.

Recoltarea si fasonarea coardelor. Pentru producerea vitelor indigene , trebuie sa se asigure din toamna , numarul necesar de coarde. Stiind ca dintr-o coarda se obtine, in medie , un butas de vita indigena , inseamna ca pentru fiecare hectar de scoala de vita indigena de cca 150 000 de vite trebuie recoltate tot atatea coarde. Socotind ca de pe 1 ha vie indigena se pot recolta 21 000 coarde ( 7 000 butuci x 3 coarde) , iar de pe 1 ha de vie altoita 15 000 coarde ( 5 000 coarde x 3 coarde) , rezulta ca pentru 1 ha de scoala de vite sunt necesare in medie 7 ha vie indigena sau 10 ha vie altoita. Recoltarea coardelor butasi trebuie facuta toamna , dupa caderea frunzei , fie din plantatiile mama , infiintate odata cu pepiniera , fie din viile altoite sau indigene , recunoscute si inventariate ca plantatii furnizoare de coarde. Dupa recoltare , coardele se leaga in pachete de cate 100 bucati , se eticheteaza , se stratifica in nisi psi se ingrijesc peste iarna.

Fasonarea butasilor. Primavara , inainte de plantare , coardele  se scot de la stratificare , se spala de nisip si se sectioneaza in butasi. Butasii folositi au lungimea de 50-65 cm lungime. Butasii fasonati la aceasta lungime au dat cele mai bune rezultate la inradacinare. Compensarea lungimii cerute de plantarile adanci se poate obtine pe seama lungimii lastarului nou crescut din butas. Daca aceasta lungime nu este realizata dupa 1 an de crestere , se pot tine 2 ani in scoala de vite , obtinandu-se in acest caz un lastar lung si viguros , care poate satisface orice pretentie de lungime. Grosimea butasului trebuie sa fie de cel putin 7 – 8 mm.

Inaltimea de recoltare a butasilor de pe coarda joaca un rol deosebit in productivitatea butucilor ce se vor obtine din acesti butasi. Acest lucru se explica in felul urmator : in cursul vegetatiei , lastarii cresc neuniform , avand perioade de crestere intensive sau lenta , in functie de conditiile de clima si de nutritive a plantei. Ca urmare a acestui fapt , ochii de pe lungimea coardei se formeaza si se dezvolta in conditii inegale de hrana , caldura , ceea ce duce la o diferentiere a lor din punct de vedere calitativ. De aceea butucii obtinuti din butasi recoltati de pe diferite inaltimi ale coardei se deosebesc intre ei ca vigoare si productivitate. Din acest punct de vedere , cercetarile au aratat ca butucii proveniti din butasii recoltati de la mijlocul coardei au o productivitate cu 21 – 39 % mai mare decat  butucii proveniti din butasii recoltati de la varful si baza coardei. Butasul se fasoneaza cu un foarfece bine ascutit la 0,5 cm sub ochiul de la baza si 1 cm deasupra ochiului de la varf , cautandu-se sa se lase atatea internoduri cate sunt necesare pentru a realiza o lungime a butasului de 45 – 50 cm. In acelasi timp , se indeparteaza de pe butas copilii si carceii. Dupa aceea , cu ajutorul unui briceag de altoit se orbesc ochii , pornind de la baza butasului in sus , lasandu-se intacti numai 2 ochi din partea de sus a butasului , din care vor porni lastarii.

Stimularea inradacinarii. Este cunoscut ca plantarea butasilor direct in scoala , fara a-i supune mai intai unei pregatiri sau tratament special , da rezultate slabe la inradacinare. Aceasta din cauza ca intre pornirea mugurelui si pornirea radacinilor se scurge prea mult timp. Mugurele din varful butasului , ca urmare a efectului polaritatii si a faptului ca este mai la suprafata solului beneficiaza de mai multa caldura si de aceea intra mai repede in vegetatie decat radacinile. Cu cat este mai mare diferenta de timp intre pornirea mugurelui si cea a radacinilor , cu atat numarul butasilor prinsi este mai redus. Pentru a grabi formarea radacinilor , se folosesc diverse metode , si anume :

–         Reimprospatarea taieturii de la baza butasului ;

–         Inmuierea butasilor in apa;

–         Prefortarea si fortarea;

–         Tratarea butasilor cu substante chimice , pentru stimularea cresterii si dezvoltarii radacinilor.

Intarzierea pornirii mugurilor din varful butasului , se poate realiza prin :

–         Musuroirea butasului imediat dupa plantare;

–         Varuirea partii superioare a butasului cu lapte de var.

Reimprospatarea sectiunii de la baza butasului , facuta chiar in momentul plantarii favorizeaza aparitia si dezvoltarea tesuturilor noi ( calusarea ) si formarea radacinilor ce iau nastere din cambiu. Cu cat apare mai devreme calusul la suprafata sectiunii , cu atat mai repede se formeaza sistemul radicular. Viteza de formare a calusului si radacinilor depinde nu numai de executarea taieturii de reimprospatare a sectiunii , dar si de caracterul ei. Aceasta taietura trebuie facuta aproape de ochiul de la baza (0,5 cm) unde activitatea regeneratoare a celulelor este mai mare.

Inmuierea butasilor in apa are rostul de a restabili umiditatea fiziologica a butasului. In timpul pastrarii sau transportului , butasul poate pierde o parte din apa tesuturilor. Durata inmuierii depinde de gradul de uscaciune a butasilor. La butasii care nu au suferit mult de uscaciune , retabilirea se face in 24- 48 ore de la inmuiere. La cei care au suferit mai mult de uscaciune , inmuierea se poate prelungi si 3 – 4 zile , schimband apa zilnic. Nu se recomanda prelungirea tinerii butasilor in apa , fiindca aceasta poate dizolva si extrage din tesuturi o parte din substantele de rezerva , in special amidonul. La inmuiere , pachetele de butasi se pun in picioare , in bazine cu apa , in asa fel incat apa sa acopere 1/3 din lungimea lor.

Prefortarea si fortarea butasilor are acelasi scop de a favoriza si grabi formarea calusului si emiterea radacinilor. Metoda se bazeaza pe crearea diferentei de temperatura dintre cei doi poli ai butasului. Prefortarea se poate face in mai multe feluri dupa posibilitatile locale- in sere, rasadnite sau paturi calde. Cand dispunem de gunoi de grajd proaspat de cal in cantitati suficiente se pregatesc paturi calde, ingropate. Se sapa un sant lat de 1,5 metri , adanc de 1, 4 metri si lung dupa cantitatea de butasi ce urmeaza sa fie supusa prefortarii. In sant se pune un strat proaspat de gunoi de cal, gros de circa 0,7 metri, bine tasat, bine indesat. Peste acesta se asterne un strat de nisip amestecat cu mranita sau cu rumegus in grosime de circa 12 cm. Butasii se aseaza deasupra nisipului in pachete, cu varful in sus, si se acopera cu rogojini de porumb.In felul acesta se creaza o diferenta de temperatura intre cei doi poli ai butasului. Prefortarea se considera terminata la cateva zile dupa ce s-a format calusul in jurul bazei butasului si inainte de a aparea radacinile.Dupa prefortare butasii se trec la plantare in biloane. In localitatile mai deficitare in gunoi proaspat de cal, prefortarea butasilor se poate face in nisip. Pentru aceasta santul se face lat de 1, 5 metri si adanc de 0,9 metri si lung dupa nevoie si cantitatea de butasi care o avem. Pe fundul santului se aseaza un strat de nisip jilav, de 10 -12 cm grosime peste care se aseaza pachetele de butasi unul langa altul cu varful in jos. Printre butasi se arunca nisip jilav pana ce se completeaza toate golurile dintre pachete si dintre butasi , dupa care se acopera cu un strat de circa 5 cm de nisip umed toti butasii pusi la prefortare. Peste sant se aseaza geamuri de rasadnite expuse spre sud. In jurul geamurilor se pune gunoi sau pamant ca sa nu patrunda frigul sub geam. Datorita razelor solare ce strabat ziua prin geam , nisipul de pe baza butasilor se incalzeste si provoaca calusarea. In timpul cat dureaza prefortarea se are grija sa se umezeasca din cand in cand nisipul iar temperatura de sub geam sa nu depaseasca 35 de grade celsius si nici sa scada sub 15 grade celsius. Ziua cand este prea cald geamurile se umbresc iar noaptea cand este mai frig se acopera mentinandu-se pe cat posibil o temperatura de 20- 30 de grade. La aceasta temperatura prefortarea este terminata in 10- 12 zile. Asezarea butasilor cu varful in jos are ca scop sa grabeasca formarea calusului la baza butasului, care in acest caz este mai aproape de caldura , si sa intarzie formarea mugurilor de la varf care fiind situati mai adanc in nisip nu au caldura necesara pentru a intra in vegetatie. Deci si aici metoda se bazeaza tot pe crearea diferentei de temperatura intre cei doi poli ai butasului, baza si varf. In acelasi timp asezarea butasilor cu varful in jos favorizeaza efectul polaritatii spre polul bazal al butasului.

Publicat 21/ 02/ 2013

Foto  gardenofeaden.blogspot.com