Proiectarea peisageră – Alimentarea cu apă (II)– Instalaţii aferente amenajării peisagere

Grădinile moderne de astăzi sunt echipate complet. Poţi să pleci de acasă o lună de zile pentru că instalaţia este programabilă astfel încât alimentarea cu apă se face după un orar strict stabilit de către programator la darea in funcţiune a grădinii. Porneşte şi se opreşte singură, dacă plouă afară nu mai porneşte ca să nu consume apă de prisos, este proiectată în aşa fel încât să acopere absolut toate colţurile grădinii, este calculată în ce priveşte debitul, într-un cuvânt tehnica a evoluat atât de mult încât putem să o comandăm si de pe telefonul propriu atunci cand ne aflăm în vacanţă la mare spre exemplu. În amenajările peisagere se prevăd instalaţii de udare, de folosire a apei în scopuri ornamentale ( bazine, fântâni) şi pentru apă potabilă.

Spuneam în articolul anterior că sistemul de udare trebuie să permită atât irigarea prin aspersiune, cât şi cu furtunul şi ele trebuie să asigure un anumit debit şi o anumită presiune a apei. În stabilirea debitului se iau în considerare o serie de factori:

–         Necesităţile de udare ale diferitelor componente ale vegetaţiei ( peluze, arbori, flori, arbuşti, ) corelate cu tipul de sol şi climatul.

–         Necesarul de apă pentru igienizare ( suprafeţe de circulaţie, bazine, etc)

–         Modalitatea de udare a spaţiului verde : pe sectoare în succesiunea sau în acelaşi timp.

Presiunea necesară depinde de lungimea liniei de udare, de funcţionarea simultană a mai multor echipamente de udare şi de tipul de aspersoare: acestea funcţionează în general la o presiune de peste 2 atm ( 2 bari).De aceea, în cazul alimentării din reţeaua urbană se impune adesea să se prevadă hidrofor. În medie se apreciază un necesar de 1000 l/oră / ar , cu o presiunea de 3 – 4 atm. În sistem obişnuit aspersoarele se instaleaza pe furtunuri conectate la hidranţi , fiind montate pe diferite tipuri de suporturi deplasabile , cu înălţimi diferite ( mai mari pentru plantele înalte).

Pentru peluzele de gazon şi pentru decoraţiunile florale de talie mică se poate prevedea instalaţie fixă cu aspersoare escamotabile ( instalate în interiorul unor cutii cu capacul la nivelul solului , ele se ridică sub presiunea apei şi revin în locaşul lor la oprirea apei , nu deeranjează maşinile de tuns iarba). Proiectantul peisagist trebuie să ţină cont de cerinţele instalării unui astfel de sistem , care impune anumite distanţe între conducte şi între aspersoare , pentru ca ariile de udare să acopere întreaga suprafaţă. În consecinţă, este preferabil ca peluzele să fie libere de arbori sau arbuşti. Se utilizează alte tipuri de aspersoare : difuzoare, rotative cu udare în cerc complet sau pe sector de cerc ( pentru colţuri), aspersoare rotative cu avansare automată, aspersoare osscilante, etc. Irigarea poate fi integral automatizată , însă investiţia , fiind foarte costisitoare, este folosită în prezent în grădini mai mici private.

În cazul instalării ulterioare, pe un teren deja amenajat şi plantat, instalatorul trebuie să ţină cont de poziţia arborilor şi arbuştilor şi de eficienţa udării, având în vedere obstacolele vegetale. Pentru economia de apă , în zonele secetoase, mai ales pe taluzuri plantate cu arbori şi arbuşti se prevăd instalaţii de irigare prin picurare.

Alimentarea bazinelor, fântânilor , cascadelor – necesită o apă limpede şi curată, atât pentru aspectul estetic cât şi pentru buna funcţionare a pompelor şi ajutajelor. Sursa cea mai utilizată este reţeaua de apă potabilă, consumul nu este mare, întrucât apa se păstrează în bazine şi după caz, este recirculată prin pompare. În unele amenajări care beneficiază de diferenţe mari de nivel, fântânile arteziene sunt alimentate gravitaţional din bazine situate pe cota cea mai înaltă a terenului- bazinul este fie închis , alimentat continuu prin pompare, fie un canal deschis, alimentat natural de un pârâu sau un izvor. În acest din urmă caz, fântânile pot funcţiona neîntrerupt ( ex. Grădinile Alhambra şi Generalife – Spania, sau Parcul din Annevoie – Belgia).

Alimentarea cu apă potabilă – se realizează prion sistemul urban sau din sursă locală, folosindu-se apa subterană, de adâncime mai mare, a cărei calitate corespunde normelor în vigoare. Fântânile de apă potabilă se amplasează pe marginea aleilor , în pieţe , la intersecţii. Se utilizează mai ales cişmele cu jet mic, vertical, dar şi fântâni cu apă descendentă. Aşa cum s-a arătat anterior, acestea din urmă pot fi totodată construcţii ornamentale deosebite. Sistemul constructiv este fie cu curgere continuă, fie numai la folosirea, prin acţionarea unui robinet, apa excedentară este dirijată în reţeaua de canalizare. Traseul conductelor se va stabili pe baza planului de amenajare, pentru a se respecta anumite reguli ( distanţele faţă de plantaţii, poziţionarea faţă de alei, etc).

Autor Constantin Claudiu

Publicat 29.10.2011

Bibliografie : ‚ Arhitectură peisageră „ – Prof. Univ. Dr. Ana- Felicia Iliescu

Editura Ceres 2003.