Sistemul verde din orașul Oslo,Norvegia(II)
Studiu de caz Autor: Ing. Peisagist Gabriela Chiorcea
Unul dintre cele mai mari parcuri ale orașului este Frogner (fig 4 și 5), situat la câteva minute de mers pe jos, de centrul oraşului, fiind cel mai vestit parc din Norvegia, fiind un parc istoric. Acesta a aparţinut familiilor nobiliare Anker şi Wegner, în secolul al XIX-lea. Parcul are o suprafaţă de 80 de acri, având mari suprafeţe de peluză, din acest motiv este unul dintre cele mai frecventate parcuri ale oraşului. Este, de asemenea, o destinaţie favorită a turiştilor.
Spaţiul verde aferent Palatului Regal adăposteşte parcul Slottet (fig. 6 și 7). Este vorba de parcul Palatului, realizat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Este situat în centrul oraşului Oslo, aproape de portul acestuia. Acesta are o suprafaţă de 54 de acri, proiectat de către Ditlev Hans Franciscus Linstow, principalul arhitect al palatului. Parcul a suferit mai multe modificări în decursul timpului.
Parcul Hanshaugen este un vechi parc public (fig. 8 și 9), situat pe unul dintre dealurile din centrul oraşului. Parcul a fost amenajat în jurul anului 1850 şi pe atunci se găsea în afara centrului oraşului, acesta a suferit modificări şi extinderi, în decursul timpului, pînă în anul 1909. Printre alte activităţi, aici se organizează concerte în aer liber şi un festival anual de muzică.
Parcul Toyen este relativ recent (fig. 10 și 11), a fost amenajat prin anii 1930, situat în partea estică a centrului oraşului Oslo, la o înălţime de aproximativ 90m și, datorită acestui fapt acesta oferă o privelişte minunată asupra oraşului şi a fiordului. Parcul are peluze întinse, mai ales în partea de est, iar în vest se găseşte Grădina Botanică.
Ekebergsletta este o zonă de platou (fig. 12 și 13) situată pe Podişul Ekeberg şi face parte din cel mai mare parc al oraşului Oslo, care include şi pădurea Ekeberg. Acest spaţiu era frecventat de locuitorii orașului, încă din 1600 d.Hr., iar în 1703 a fost construit şi primul drum în această zonă. Este un spaţiu folosit, astăzi, ca spaţiu pentru practicarea sporturilor, găzduind aproximativ 22 terenuri de sport. În partea de nord se află și un camping.
Un alt tip de spaţii verzi, care sunt accesate de către locuitorii oraşului Oslo, sunt cimitirele (fig. 14 și 15), unele dintre ele sunt istorice și, datorită aspectului plăcut în care sunt amenajate, sunt accesate și pentru plimbare sau relaxare.
Fig. 14 – Planul cimitirului Helsfyr. Fig. 15 – Imagine din cimitirul Helsfyr.
Exemple de Parcuri Naturale, care aparțin orașului Oslo
Oraşul este construit în formă de potcoavă pe malul fiordului Oslo şi este limitat, în aproape toate direcţiile, de dealuri şi păduri, acest lucru însemnînd că, în orice punct al oraşului te-ai afla, eşti relativ aproape de pădure. Există două păduri mari, cu acces rapid: Pădurea Ostmarka (Pădurea de Est), în partea de Est a oraşului, şi Nordmarka (Pădurea de Nord), care se întinde, adînc în interior, în partea de Nord a oraşului.
Pădurea Ostmarka (fig. 16) are o suprafaţă de 12,5km2, care, în anul 1990, a devenit rezervaţie, iar în 2002 suprafaţa sa a fost extinsă. S-a procedat astfel în scopul de a proteja şi conserva o pădure de conifere, relativ neatinsă, precum şi a florei şi faunei tipice aceastei părţi a pădurii și avînd, de aceea, o semnificaţie deosebită, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punct de vedere educaţional.
Începând de la jumătatea secolului al XVIII-lea şi până în secolul al XIX-lea, această pădure a ajutat la dezvoltarea industriei de cherestea, fapt care a determinat realizarea unor drumuri care sunt folosite şi astăzi. Pădurea se întinde dincolo de teritoriul oraşului Oslo, intrînd şi în oraşele învecinate și creînd, în acest fel, o legătură cu acestea.
Pădurea Nordmarka ocupă o suprafaţă destul de mare din teritoriul oraşului Oslo, mai precis, toată partea de Nord a acestuia. Ea se întinde şi pe teritoriile oraşelor de lîngă Oslo. Această pădure este foarte accesată pentru drumeţii şi practicarea schiului. O mare parte din teritoriul acestei păduri este protejată. Tot aici există mai multe lacuri, care sunt folosite şi pentru apă potabilă. Cel mai mare dintre ele este lacul Maridalen (fig. 17) care, având o suprafaţă de 3,83km2, acoperă 90% din consumul de apă a Oslo-ului.
Putem concluziona că, Oslo este o capitală cu o dezvoltare durabilă, caracterizată printr-o creştere economică, socială şi culturală, cu un sistem verde bine structurat care merge dincolo de oraş, dar şi o creştere din punct de vedere ecologic. Oslo va fi unul dintre oraşele lumii cu un grad ecologic ridicat. Autorităţile au o viziune clară despre cum va continua să păstreze şi să dezvolte o „capitală verde” şi de aceea are o politică ambiţioasă de mediu bine stabilită şi un plan de management ecologic eficient. Este adevărat că Oslo are deja o tradiţie în a fi un oraş „verde”, în sensul că georgafia locului a permis-o în decursul istoriei, dar şi o lungă tradiţie de conservare a spaţiilor verzi şi a resurselor naturale au sprijinit acest lucru. Mai putem constata că forma structurii sistemului verde urban din Oslo este de Zonă, iar acest lucru este dublat de cele două păduri care intră în oraș și au dublu rol: cel de centură verde, care limitează extinderea orașului și cel de Zonă, datorită suprafețelor acestor păduri.
Prin studierea acestui oraş, putem avea o înţelegere mai clară în ceea ce privește aducerea structurii verzi urbane într-o armonie cu peisajul şi natura înconjurătoare, favorizînd astfel statutul de „oraş verde”. În acelaşi timp experienţele oraşului Oslo pot oferi o importantă perspectivă comparativă pentru regiunile urbane similare şi nu numai. Dacă Oslo este un oraş cu propriile sale caracteristici şi diferenţe specifice, el poate prezenta unele asemănări cu alte zone metropolitane similare, fapt care poate fi de mare importanţă în traiectoria viitoare a oraşului.
Deşi Oslo are o vechime de aproape 1000 de ani, iar centrul orașului reflectă tradiţiile europene în arhitectură şi urbanism, acesta s-a dezvoltat puternic în secolul douăzeci, de o manieră aproape explozivă.
Rolul ecologic al parcurilor urbane în cadrul sistemul verde al orașului Oslo este de valoare medie, dar importantă pentru reducerea poluării și a păstrării echilibrului ecosistemului deja existent aici. Valoarea ecologică mare, în cadrul acestei sistem verde, este deținută de către pădurile Nordmarka și Ostmarka, situate în nordul și estul orașului, dar și de parcurile naturale existente aici. Acestea reprezintă „Așii din mânecă” ai orașului Oslo. Totodată aceste spații ecologice aflate în cadrul sistemului verde al orașului, au și un rol social foarte important.
Prin comparaţie, trebuie să spunem că, din păcate, păduri și parcuri naturale, ca cele existente în Oslo, nu există în cadrul sistemului verde din jurul multor orașe din România, pentru ca acestea să poată încetini extinderea orașului spre zonele protejate și să diminueze poluarea agresivă venită din zona agriculturii. Dacă aceste tipuri de spații verzi ar exista în preajma orașelor țării, ele ar putea contribui la extinderea și/sau diversificarea zonelor de argement. În acest caz, rolul social al acestor spaţii ar căpăta noi dimensiuni, în cadrul sistemului verde al orașelor României.
Bibliografie:
– „Designul în spaţiile deschise urbane: Aducând o bucată de peisaj în oraş”, autor: Han Lorzing, 2000.
– „Creând viață în spațiul urban”, autor: Kirsten Fredrickson, editat de Institutul Politehnic de Stat Virginia, 1999.
– „Spaţiul deschis urban în secolul 21: Peisajul şi planificarea urbană”, autor: Catharine – Ward Thompson, editat de Colugiul de Artă din Edinburgh, Universitatea Heriot-Watt, UK, 2002.
http://www.artline.ro/Oslo___Norvegia-13806-1-n.html
http://event.bi.no/GreenOslo/projectdescription.cfm
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/docs/cities/2010-2011/oslo_application.pdf
http://www.fiu.oslo.kommune.no/kommuneplan/
http://waterfrontcommunitiesproject.org/index.html
Sursa imaginilor:
www.googleearth.com
www.googleimages.com
www.wikipedia.com
http://www.panoramio.com/photo
